luni, 12 septembrie 2016

Cultură și cafea cu rom *

Cultura nu face rating, nu aduce averi și nu câștigă respect. E râvnită de puțini, ingnorată de cei mai mulți și invocată ipocrit, uneori, de către snobi, impostori și poltroni. Pentru o minoritate insignifiantă este un mod de viață, pentru spuma plebei – un simplu panaș și pentru restul nu există. Civilizația este însă urma culturii în istorie. Iar în absența civilizației omul n-ar mai putea trăi azi. Cum să trăiască deci fără cultură? Foarte bine, pentru că astăzi e etern pentru ”omul recent”, care nu mai are, deci, nevoie de acumulări culturale. Vorbim de cultura înaltă, desigur. Sunt însă atâtea forme de subcultură, pentru satisfacerea tuturor gusturilor. Ele au încă destulă căutare. Dar nu la noi. Românii sunt atât de exigenți încât, decât să cumpere produse slabe, mai bine nu iau nimic. Sigur, nu intră la socoteală împătimiții, ei continuă să facă shopping-terapie cu produse culturale de toată mâna. Așa s-ar putea traduce statisticile ultimului studiu Eurostat al Comisiei Europene privind consumul de cultură (2008 – 2014). Potrivit acestuia, comerțul cu bunuri culturale a crescut în ultimii ani, europenii ajungând să cheltuie, în medie, 3,6% din venitul fiecărei gospodării pe cărți, muzică, teatru, filme, muzee etc. În România doar 2% din venitul pe familie merge la cultură, dacă acceptăm că și televiziunea e cultură, căci aceasta înghite peste jumătate din banii alocați ”activităților culturale”. Altfel spus, nu rupem ușile la expoziții, spectacole și concerte, nu golim rafturile din librării, dar avem abonament la cablu. Și, la televizor, românul bea un pahar, fumează o țigară, ca tot omul. De aceea, suntem siliți să ne cheltuim 8% din leafă pe astfel de vinovate plăceri asociate... culturii, după cum ne arată o statistică recentă a INS.
Să nu credeți însă că românii nu citesc. O fac, doar că mai rar. 30% au citit măcar o carte în ultimul an. Tot atâția au cumpărat un ziar sau o revistă. Ceilalți nu-și ocupă timpul cu futilități.
Piața cărții în România este de 60 de milioane de euro pe an, cam 10 – 12 milioane de exemplare vândute, după Asociația Editorilor. Adică vreo trei euro de cap de locuitor. Anual. La nemți cum o fi? Căci 75% dintre cei 82 de milioane de cetățeni citesc cărți.
Nu suntem nemți, dar măcar suntem la egalitate de ne-cititori – și de cărți, și de ziare – cu turcii și grecii.
Un sondaj IRES, din august 2016, relevă că doar 15% dintre români merg la un eveniment cultural cel puțin o dată pe lună. Dar 57% participă măcar la unul pe an. Interesant este că nu banii sunt scuza pentru majoritatea celor care nu o fac niciodată, ci lipsa de timp.
În schimb, peste 60% dintre români folosesc internetul, majoritatea petrecând mai multe ore zilnic în mediul virtual. Așa se face probabil că în studiul Eurostat suntem și noi, totuși, pe un loc întâi, alături de unguri: la cititori de cărți on-line (25%).
Conform aceluiași document, România nu stă rău nici la exportul de cultură: pe locul zece în UE. E drept că peste graniță avem succes mai ales cu instrumentele muzicale (14% din tot ce poate fi considerat produs cultural, inclusiv jocuri pe computer), dar este o artă și în asta.
Cum am ajuns aici? Explicații sunt multe: lipsa unei strategii naționale pentru dezvoltarea culturală, subfinanțarea culturii vreme îndelungată, eșecurile reformei în educație, triumful mediocrității în managementul cultural etc. Adevărul este că nu mai tânjim după cunoaștere. Suntem ”oameni autonomi” (apud Petre Țuțea). Adică, facem pe deștepții. Căci lumea a început cu noi și cu noi se va sfârși.

* Text apărut inițial în Formula As, nr, 1232, sin 8 - 15 Sept. 2016.

joi, 8 septembrie 2016

La moartea unui prieten vechi

Petru Velescu (6.07.1923 - 7.09.2016)


Ieri, s-a mutat la cele veșnice unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut: Petru Velescu (6.07.1923 - 7.09.2016). Bărbat de-o rectitudine nedezmințită, de-o generozitate pilduitoare și de-o smerenie călugărească. Un om care a făcut lucruri mari, rămînînd mereu în umbră. Un model pentru tinerii care caută repere printre semeni. 
Lui Petru Velescu, ca și altor cîtorva foști deținuți politici anticomuniști (Petru Baciu, cu adevărat un lider al grupului, și regretații Ioan Belciu și Gheorghe Grigoraș), îi datorez bună parte din ce am devenit și mai ales faptul că am regăsit drumul spre Biserică. De aceea vom rămîne legați sufletește pe veci.
Dumnezeu să-l odihnească alături de drepții Săi!

PS
Mai multe informații despre Petru Velescu puteți citi aici.

joi, 25 august 2016

23 August 1944, o lovitură de stat ale cărei consecințe le tragem pînă azi

Din gîndirea marilor oameni politici interbelici, pe care avem tendința de a-i idolatriza. Potrivit unui interviu acordat de Corneliu Coposu, în 1945, Associated Press, și publicat de ”Adevărul” ieri, în premieră în România: - URSS era considerată un aliat firesc al României, chiar dacă i-a răpit acesteia Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței; - PCR era considerat partid democratic, luat deci în alianța democraților contra dictaturii militare antonesciene și apoi girat la guvernare de către PNȚ și PNL; - Războiul contra URSS, pentru eliberarea teritoriilor românești, era considerat unul nedorit de poporul român, în ciuda evidenței. Bine, se poate spune că afirmațiile lui Coposu sînt marcate, fatalmente, de conjuctura politică. Cu alte cuvinte, Coposu va fi spus și lucruri neadevărate, pentru a nu intra în conflict cu comuniștii. Totuși, dacă avem în vedere faptele care au premers vorbelor, tragem concluzia că Corneliu Coposu a fost mai degrabă sincer. Ceea ce arată lipsa de luciditate și de discernămînt a marilor noștri politicieni interbelici, care apoi au intrat, pe mîna lor, în malaxorul comunist. Asta e tragedia! 
Citiți detalii pe Rost Online.

luni, 1 august 2016

Un blog care promite: ”Lumea bună”

Jurnalistul Tiberiu Lovin și-a lansat astăzi un nou proiect: Lumea bună. Un blog, care ambiționează să devină  o publicație de referință, despre acea clasă de români cu clasă. 

D-l Andrei Pleșu dă undeva o definiție a lumii bune, pe care eu am reținut-o cu plăcere, chit că poate fi formulată și altfel.
”Se îmbrăcau cuviincios, cu bun gust, dar fără ostentaţie, vorbeau îngrijit şi expresiv, erau atenţi la interlocutor, ştiau să asculte, erau bine-crescuţi şi bine şcoliţi, aveau l’usage du monde, dar şi înţelegerea supra-lumescului, ştiau cel puţin două limbi străine, erau mari cititori, ştiau să se poarte şi în societate, şi la masă, şi la biserică, şi între prieteni. Prezenţa lor răspândea o atmosferă de amenitate, politeţea lor era firească şi plină de graţie, aveau haz, aveau naturaleţe, aveau o înnăscută distincţie. Sobrietatea lor nu era niciodată sermonizantă sau ţeapănă, umorul lor nu era niciodată trivial, chiar când îşi îngăduia să fie riscat. Erau, pe scurt, o companie aleasă, agreabilă, nutritivă“.
Oricît sînt de acoperiți de ”știrile de la ora 5” și de ceea ce revarsă tabloidele ori emisiunile de can-can (care fac vipuri din scursura societății), doamnele și domnii există și în România. În știință, artă, politică, afaceri, sport și chiar în presă. Tiberiu și-a propus să-i (re-)descopere pentru cititorii lui, într-un exercițiu de salvare sufletească proprie, dar nu numai. Detalii puteți afla de pe blogul cu pricina.

Cred că un astfel de demers merită încurajat. Să începem prin a citi Lumea bună și să continuăm fiecare după puteri (prin oferirea de ponturi, texte și, de ce nu, de susținere financiară). Căci pentru ca frumosul să existe este nevoie nu doar de aplauze, ci și de o mînă întinsă, deseori.


vineri, 29 iulie 2016

Apropo de propaganda islamistă și de cea a homosexualității

A spune normalității pe nume este o dovadă de sănătate mintală, nu o probă a urii. A arăta, de pildă, că islamul este o credință întemeiată pe o doctrină a violenței, răspîndită cu violență și care vrea să-și impună dominația prin violență este o simplă constatare a realității. Nu o declarație de război. Altfel, e ca și cum ai acuza de ură victima unei agresiuni care sună la 112. 
La fel, schimbînd tema, a nu te lăsa sodomizat nu e un reflex al urii, ci un gest firesc de apărare. Precum cel de a respinge propaganda homosexuală este unul de igienă socială. Cei care consideră că a spune adevărul este un act belicos au dreptate, dar ce nu înțeleg e că acesta nu izvorăște din ură, ci din iubire. Diavolul e în război permanent cu adevărul, deci cu sursa iubirii. 
Trist este că sînt și creștini care nu înțeleg aceste lucruri simple.

sâmbătă, 23 iulie 2016

De vacanță

Dragii mei, am un prieten, Remus Radu, care, în urmă cu cîțiva ani a avut o idee genială. Spre deosebire de alții, lui nu i-a dat pace ideea asta pînă nu a pus-o în practică. Și a ieșit ceva fa-bu-los! O agenție de turism atipică: te ajută să te simți bine nu doar trupește, ci și intelectual și sufletește.
Agenția îți propune vreo 60 de experiențe rare, pe care, să fim sinceri, puțini dintre noi și le-ar imagina astfel integrate. Căci a merge la munte sau la mare, unde să mănînci, să dormi și, eventual, să te amuzi cu prietenii, este la îndemîna tuturor. Dar nu și a afla prin ce e special un loc și să mergi acolo cu gîndul acela: vreau ca, pe lîngă odihnă, papa bună și hlizeală cu amicii, să mă și plimb cu mocănița, să învăț să afum păstrăvi, să particip la o degustare de țuică (multe soiuri și toate explicate de meseriași), să învețe fiul meu să călărească, sau să pescuiască, vreau să merg la o degustare de brînzeturi tradiționale, ori să văd cum se construiește o vioară, să merg acasă la un meșter olar etc. etc.
Astfel de călătorii au marea virtute că le ții minte și ai ce povesti mult timp după ce le-ai trăit. Atenție, nu e deloc puțin. Ni se întîmplă o mulțime de lucruri în viață, dar le memorăm numai pe cele care ne-au emoționat.
Prin urmare, că tot este vacanță, faceți-vă un bine și intrați pe site-ul Degustă România. Veți găsi acolo oferte pentru toate gusturile și așteptările. După ce veți merge măcar într-o călătorie cu ei, vă aștept să-mi povestiți cum a fost. 
Vă fac acest îndemn, știind că îmi veți mulțumi. Bucurie!




PS:
De curiozitate, vedeți măcar experiențele acestea:

marți, 21 iunie 2016

Cele mai recente articole de pe Rost Online

Ortodoxia rusă și Ortodoxia română. Statistici comparate

Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016. Și lipsă zilele acestea în Creta. Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944. O diferență majoră dintre cele … Mai mult…

Rusaliile în tradiţia populară

Rusaliile în tradiţia populară
Sărbătoarea bisericească a Pogorîrii Sfîntului Duh (vezi „Rusaliile: nașterea Bisericii”), la 50 de zile după Paşte (de unde şi denumirea paralelă de Cincizecime), urmată imediat de cea a Sfintei Treimi, poartă în popor numele de „Rusalii” (în care se include şi o a treia zi: Marţea Rusaliilor, fără pondere bisericească). Duminica de Rusalii se numeşte … Mai mult…

Pr. Dr. Doru Costache: Logomahie, Ortodoxie și Sfântul și Marele Sinod

Protopresbiter Dr. Doru Costache Sydney College of Divinity Australia – 7 iunie 2016 – Lui Paul, care mi-a provocat interesul pentru problemele discutate aici Îmi amintesc că acum mulți ani am citit o nuvelă românească foarte cunoscută, Alegere de stareță, de Damian Stănoiu. În prim-planul povestirii erau omeneștile, prea omeneștile politici, intrigi, comploturi, ura, trădările … Mai mult…

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Despre duhul „sfinţilor închisorilor” (VIII)

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Despre duhul „sfinţilor închisorilor” (VIII)
Addenda. Două voci profetice: Ioan Ianolide şi Andrei Scrima Asocierea celor două nume ar putea fi considerată de mulţi drept inedită şi surprinzătoare. Există totuşi o serie de elemente comune ale viziunii (şi chiar ale biografiei) lor, după cum se poate pune în evidenţă şi specificitatea fiecăruia, anumite accente care cad uneori diferit. Despărţiţi ca … Mai mult…

Cumințenia Pământului poate fi admirată la Muzeul Băncii Naționale

Cumințenia Pământului poate fi admirată la Muzeul Băncii Naționale
Muzeul Băncii Naționale a României invită publicul să admire sculptura lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pământului”, ce va fi expusă din iunie până pe 31 octombrie 2016 în Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale a României (strada Lipscani nr. 25). Acces este liber, fără programare, și gratuit. De luni până vineri,  Muzeul este … Mai mult…

O evadare în plin stalinism

O evadare în plin stalinism
PROCURATURA MILITARĂ CLUJ Dos.nr.[f.n.]/957 O R D O N A N Ţ Ă de pornirea procesului penal Anul 1957, luna mai, ziua 6 Maior de Justiţie Vodă Constantin, procuror militar al Procuratorii Militare Cluj, avînd în vedere sesizarea telefonică a Dir. Reg. M.A.I. Cluj, avînd în vedere constatarea făcută la faţa locului în legătură cu … Mai mult…

Mentalitatea românească

Mentalitatea românească
EURO 2016, meciul de deschidere, România pierde în minutul 89 în urma unui gol de generic. În prelungirile partidei, francezii erau in atac dar mai mult plimbau mingea ca sa treacă timpul, comentatorii de pe Dolce Sport certau arbitrul că nu fluieră sfârșitul partidei, se gândeau la golaveraj și la faptul că o înfrângere cu … Mai mult…