miercuri, 15 august 2007

Parintele Iosif Trifa, in ROST


Revista ROST scoate din dosarele istoriei, in numarul sau pe august, inca o figura pregnanta a ortodoxiei romanesti, pe nedrept uitata, cea a fondatorului Oastei Domnului, Parintele Iosif Trifa. Un exemplu de cum isi ingroapa Biserica, uneori, cei mai buni oameni, din pricina unor prea orgoliosi ierarhi. Prin evocarea Parintelui Iosif, ROST face, inainte de toate, un act de dreptate.
Aceasta editie a ROST se ocupa apoi de problemele la zi ale societatii romanesti: de la lipsa de vlaga si de adecvare a Bisericii noastre nationale si rolul intelighentiei in stat, pina la politicile de mediu si exibitionismul de propaganda al homosexualilor. De asemenea, colaboratorii specializati ai ROST analizeaza cel de-al doilea Razboi Rece, care tocmai se afla in desfasurare, si decanteaza noi aparitii editoriale.
Revista ROST poate fi cumparata de la chioscurile “Rodipet” din toata tara sau:
- In Bucuresti – de la librariile “Vasiliada” (Bd. I. C. Bratianu 12) si “Sophia” (str. Bibescu Voda nr. 19, linga Facultatea de Teologie)
- In Constanta – de la libraria “Brâncoveneasca” (Str. Stefan Mihaileanu nr. 21)
- In Suceava – de la libraria “Sf. Voievod Stefan cel Mare”
- In Comanesti (Bacau) – de la libraria „Epiharia”
Editia online a numarului pe august va fi disponibila in luna septembrie.

1 Comentário:

Anonim spunea...

Luminatori la marginea veacului

Din ciclul,, Ginduri pentru sensul vietii”





Demn,de multe ori demn,este acela ce nu-si iroseste vremea in zbuciumul unei lumi corupte,nepierzindu-si pretioasele clipe ale vietii in tulburi si trecatoare preocupari.Demni sint aceia ce isi inchina darul vietii Celui Prea Inalt,slujind Lui si semenilor contribuind astfel,calauziti de Duhul Sfint,la marea opera de mintuire.Cit de mareata si plina de sens este vesnicia comparativ cu limita unei vieti pamintesti numarata pe parcursul citorva ani buni,decenii-traind mereu cu sperante;ani parcursi alaturi de bucurii ori completati de dureri fizice sau de ordin sufletesc.
Inteleptii lumii graiesc vrute si nevrute promitind bunastare si belsug,uneori aducind incercari si deznadejde in plan social si peste care,spun ei,vom trece doar incercati de broboane de sudoare sau… niciodata.
,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii”care se revarsa cu adevarat peste ,,luminatorii”putini de la marginea veacului acestuia atit de controversat,insa mereu in oferirea unor vagi si indepartate sperante.Viata de credinta imputinindu-se ne face sa uitam adesea de ,,propovaduitori drepti”din trecut sau din prezent, ignorindu-I adesea.Asa ne trezim cu trecutul si prezentul ce apasa pe umerii nostrii,cintarind putinatatea binelui pe care ar fi trebuit sa il implinim insa indiferentismul parca nu ne da pace.
Slava Cerescului Parinte se lasa asteptata in inima noastra vazindu-ne zgircenia cu care ne dedicam Lui,uitindu-ne adevarata menire si identitate(de crestin)in preocupari fara de sens si ajungind la concluzia ca pentru suflet nu am reusit sa facem prea mult.
Egoism,indiferenta,uitare?Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mintuiri peste care troneaza eu-l personal,orbitor si nimicitor.Cit mai avem in preajma,,luminatori”sa-i purtam pe bratele inimii noastre facind loc mesajului lor aducator de vesnicie.Marturia acestora ne obliga mereu.
,,Luminatori”la marginea unui veac prabusit,in disperare,sint printre noi facindu-si datoria pe care o avem fiecare defapt-trebuie sa le facem loc aproape de noi incercind sa intelegem grija cu care vor sa ne aduca binele ceresc.
Radu Botis