marți, 27 mai 2008

O reactie la atitudinea pro-homo a unor intelectuali


Articolul de mai jos a fost dat spre publicare ziarului ZIUA, imediat dupa aparitia in Evenimentul Zilei a editorialului intitulat "Mars pentru normalitate?", de Mircea Cartarescu. Cum zilele au trecut, iar ZIUA a decis sa nu publice articolul lui Mircea Platon, o fac eu, in speranta ca vor fi dumiriti astfel si alti intelectuali sustinatori ai homosexualilor.

In plus, semnalez si punctul de vedere exprimat de IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului despre homosexualitate. Este singura atitudine luata de vreun ierarh vizavi de GayFest-ul de anul acesta.(C.T.)

Domnul Cărtărescu faţă cu reacţiunea

În numărul de vineri, 23 mai al Evenimentului Zilei, domnul Mircea Cărtărescu se arată indignat de “marşul pentru familie şi normalitate” organizat, în contrasens cu GayFest 2008, de câteva asociaţii creştine. Acceptând parada gay dar iritat de marşul ortodocşilor, domnul Cărtărescu identifică manifestanţii pentru familie şi normalitate cu “grupurile de cetăţeni indignaţi gata oricând să-i aplaude pe mineri şi pe toţi ceilalţi locuitori paşnici şi normali ai ţării”. Asocierea făcută de Cărtărescu e samavolnică, de vreme ce organizaţiile care au organizat acest marş au în rândul membrilor şi susţinătorilor lor oameni care au susţinut Piaţa Universităţii. Minerii au fost aduşi în Piaţa Universităţii nu de conservatorii creştini, care erau în Piaţa Universităţii şi în Liga Studenţilor, ci de stânga liber-cugetătoare, care susţine acum revendicările mişcării gay.
În continuare, domnul Cărtărescu ne trage de urechi în numele Europei, scriind că manifestaţia pentru normalitate ne va dăuna “ca naţiune” şi va contribui la perpetuarea “imaginii noastre de nu tocmai evoluaţi şi toleranţi cetăţeni ai Europei”. În primul rând, dacă am vrea să fim cu adevărat europeni evoluaţi şi toleranţi nu am mai vorbi de o “naţiune”. U.E. nu are ce face cu naţiunile şi cu statele naţionale, ea lucrează cu euroregiuni, cu minorităţi, cu androizi. În al doilea rând, nu am observat să-i fi luat cineva cetăţenia europeană Papei pe motiv de homofobie. Tot ceea ce am observat a fost reacţia abuziv-totalitară a birocraţilor eurosocialişti faţă de declaraţiile în acord cu morala creştină tradiţională ale catolicului Rocco Buttiglione.
Mai departe, domnul Cărtărescu ne arată că e normal să existe şi la noi homosexuali de vreme ce “după datele ştiinţifice valabile în toate celelalte regiuni ale lumii, patru la sută dintre bărbaţi şi doi la sută dintre femei sunt pretutindeni homosexuali din naştere”. Ceea ce nu a sesizat domnul Cărtărescu, indignat cu program, e că marşul nu e împotriva homosexualităţii, ci “pentru familie” şi împotriva aşa-zisei “căsătorii homosexuale”. În Ortodoxie nu se fac marşuri împotriva unui viciu, nu se fac marşuri împotriva beţiei, de exemplu, aşa cum fac puritanii abstinenţi. Demonstraţia creştinilor-ortodocşi a urmărit să atragă atenţia în privinţa pericolului legiferării “căsătoriei homosexuale”. Adică a acelei inginerii sociale prin care cei în medie trei la sută din populaţia globului ar ajunge să modifice o instituţie civilă având în spate mii de ani de istorie şi de tradiţie religioasă (creştină, mozaică, musulmană etc.). Dacă luăm în consideraţie istoria, semnificaţiile religioase şi beneficiile sociale ale familiei tradiţionale şi le comparăm cu istoria, semnificaţiile morale şi beneficiile sociale aduse de moda “căsătoriei” celor în medie trei la sută din populaţia României şi a globului, marşul pentru familie e într-adevăr un marş pentru normalitate. În altă ordine de idei, dacă ne referim la date ştiinţifice, atunci trebuie spus că statisticile arată că alcoolismul, bolile venerice, consumul de droguri, pedofilia, şi sinuciderile sunt mult mai ridicate în rândul homosexualilor decât în rândul heterosexualilor.
Mai departe, domnul Cărtărescu asociază homofobia cu antisemitismul şi misoginia şi ne povesteşte ce a văzut la Sachsenhausen, în lagărul unde au fost ucişi sute de homosexuali. Ceea ce îi scapă domnului Cărtărescu, mare admirator al “datelor ştiinţifice”, este că acei homosexuali nu au fost ucişi în numele moralei creştine apărate de organizatorii marşului pentru familie, ci în numele ştiinţei, al “ştiinţei rasei”. Şi singurul obstacol împotriva rasismului e creştinismul. Demnitatea persoanei, reclamată pentru homosexuali de domnul Cărtărescu, nu e ştiinţifică, ci religioasă. În regnul zoologic nu există demnitate. Demnitatea e de provenienţă religioasă şi e un reflex al sfinţeniei patriarhale. Paradoxul mişcărilor pentru drepturile homosexualilor e că vorbesc în numele unei demnităţi căreia fac tot posibilul să-i submineze sursa, care e religioasă. Dar dacă admitem acest lucru, atunci suntem siliţi să admitem şi că, acolo unde homosexualitatea, ca păcat, cere doar rugăciunile noastre, “normalizarea” legislativă a acestui păcat nu ne poate stârni decât proteste.
Cât despre Da Vinci şi Wittgenstein, despre care domnul Cărtărescu spune că, “deşi invertiţi, au dus o viaţă ireproşabilă şi au fost spirite de o nobleţe de neatins”, şi aici se cer a fi făcute anumite precizări. Din păcate, avocatul homosexualilor români nu e Wittgenstein, ci domnul Buhuceanu. Diferenţa de geniu şi nobleţe dintre ei poate explica şi de ce domnul Buhuceanu, şi nu Wittgenstein, se agită pentru căsătoria homosexuală şi pentru dreptul gay-lor de a defila pe străzi cu pene de struţ în dos. Wittgenstein a fost un om profund religios, care se gândea “la logică şi la păcatele” lui. De fapt, mă simt mult mai aproape de Wittgenstein decât de domnul Cărtărescu, cel entuziasmat de “atracţia turistică şi ocazia de divertisment” oferită de GayFest. Spre deosebire de Wittgenstein, domnul Cărtărescu e un om care priveşte totul prin prisma carnavalului global, a divertismentului corporat şi varietăţilor de masă. Or, pentru aşa ceva există Disney World, nu trebuie să ne “jucăm” hipiot cu instituţii serioase precum familia sau cu asemenea cărţi fundamentale precum Biblia, pe care domnul Cărtărescu o citeşte cu rafinament exegetic de preşcolar.
Pe tot cuprinsul articolului, domnul Cărtărescu scrie cu dispreţ de înapoierea, intoleranţa, violenţa primară şi vulgaritatea celor din “Estul împotmolit în prejudecăţi”. În absenţa valabilităţii a măcar unui singur raţionament din articolul domnului Cărtărescu, mă mărginesc să constat doar că, din păcate, complexele de superioritate nu dau naştere unui jurnalism bun. Mi-e teamă că, alegând să dea piept cu reacţiunea, domnul Cărtărescu a întors spatele adevăratei probleme.

Mircea Platon

16 Comentários:

Anonim spunea...

Nu vreau sa fiu rea, dar nu pot sa nu spun: Cartarescu e "dus cu pluta", rau de tot! Dumnezeu sa-l ierte!

Anonim spunea...

Pe mâine, preiau şi eu materialul. Să văd pe unde mai poate fi găzduit, căci merită o audienţă cât mai bună...

Anonim spunea...

Ma repet: prostia e la putere in spatiul "intelectual" mioritic si nu numai. Cei care ar avea ceva de spus nu sunt lasati sa o faca sau sunt luati in deradere. Noroc cu internetul asta si blogosfera ca altfel...

Anonim spunea...

Extraordinar tur de forta! Felicitari Domnului Mircea Platon!

Mihai

gheorghe fedorovici spunea...

Cu ceva timp in urma, dl. H.-R. Patapievici insista asupra naturii etice a notiunii de „elita”. Elita ar trebui, asadar, sa-i cuprinda pe acei membri ai cetatii care au in cel mai inalt grad constiinta dreptatii si a nedreptatii, a binelui si a raului. Inseamna ca este tot atit de putin probabil ca un om nedrept sa apartina elitei, pe cit ii este unui om de elita sa sustina nedreptatea. Dar ce te faci cind o cetate este stapinita de cei pentru care nedreptatea este dreapta, si raul este adevaratul bine? Ay, there’s the rub!

Anonim spunea...

Este mai mult decat o obraznicie aceasta "nesimtire" a respectivului domn pierdut prin Europa. De unde stie "dansa" ca UE este pe post de adevar incontestabil atata timp cat nici la San Francisco lumea nu agreeaza asemenea obraznicii. Sigur ma refer cu adevarat la cei cat de cat normali.
Pr. Gh. Naghi
San Jose, CA
P. S. Felicitari Dlui Platon

Anonim spunea...

Platon, lasa-l pe malahistul asta de Cartarescu ( uitata-te la chipul lui), insurat batran, cu mintea-n piuneze... Pana nu se spovedeste, isi va purta delirul verbal, inspirat de draci, de arginti si slava, pana in panzele albe. Asta e logica "intelectualului subtire", a toapei "misto" a cetatii... Vezi prin ce loc l-ai putea afla prin Pateric.... Multa compasiune...

Anonim spunea...

Stmati barbati virili orientati erotic normal, decent si monogam, incercati sa va intelegeti problemele voastre erotice, chipurile demne, crestine, in relatiile poligame cu femeile din jurul vostru. Lasati-i pe homosexuali sa vorbesca despre ei si nevoile lor. Romania este stat laic, nu stat teocratic, nu stat religios crestin-ortodox. Cine poate demonstra ca monoteismul (mozaic, crestin, islamic) a adus pace si tolefranta pe Terra? In vremea politeista, pagina, oamenii nu aveau probleme de respingere a altei fiinte umane pentru culoarea pielei, religie, orientare erotica, orientare ideatica. Nu e nici un pericol in casatoria a doi homosexuali, nu mai speriati lumea cu bau-bau. Homosexualitatea e in noi, nu se imita. A, periculosi sunt violatorii homosexuali, ca si violatorii de femei. dar, asta e patologie personala si sociala. Lasati oamenii diferiti de voi sa traiasca in liniste si pace. Homosexualii nu fac rau nimanui. Nici macar lor insisi. Oare practicati si cenzura ideilor diferite de politica acestui blog?!

Anonim spunea...

Feministo, pacatul asta mare dauneaza grav santatii mentale si sufletesti. Adica> de la malahie, sodomie si alte cateva pacate grave incepi sa gandesti precum Cartarescu, incepi sa vezi lucrurile anormale ca normale, sa dai vina pe Dumnezeu, pe Biserica Ortodoxa, inventezi state teocratice, dictaturi etc. Nu doresc sa merg cu copii pe strada si sa ma intrebe> de ce doi barbati ori doua femei se "ling pe bot" Nu vreau ca "familia" de homosexuali" de la etajul 3" sa devina prietena familei mele. Nu i-a rabdat in Sodoma nici Dumnezeu, nu-i pot rabda nici eu. E ceva in mine "gresit", intr-adevar, de la natura, care tipa > Nu fi de acord cu una ca asta!

Anonim spunea...

Draga feminista, in nici un stat, fie el pagan sau crestin, niciodata, nu a existat ceva numit “casatorie homosexuala”. Revendicarile activistilor gay nu au nici un precedent. Nici macar in Grecia antica nu exista casatorie homosexuala. Mai mult, in Occident chestia cu “casatoria homosexuala” a aparut ca urmare a faptului ca unele “cupluri” de homosexuali vor sa beneficieze de avantajele fiscale ale familiilor. Asadar “casatoria” homosexuala nu e decat o chestiune de convenienta financiara si de siluire a intelesului casatoriei normale si a familiei. Homosexualii vor sa se “casatoreasca” si ca sa poata infia copii. Cu ce rezultate, Dumnezeu cu mila. Cat despre paganism, imi pare mie ca habar nu aveti de istorie: mai cititi si uitati-va la teoriile eugenice ale grecilor, la razboaiele inter-tribale, la sacrificiile umane aduse diferitilor “zei” infernali etc.. Tot ceea ce va doresc e sa apucati sa traiti, nu la noi, in Romania, dar undeva, pe alte meleaguri, intr-o societate pagana, care se inchina la zei homosexuali, sau la extraterestri homosexuali (ca tot sunt la moda) si care e condusa de homosexuali (gayii le urasc pe lesbiene si invers), in care va va educa statul copiii, in care veti manca la cantina publica, in care veti experimenta comunismul luminat adevarat, si in care veti fi, pe patul de moarte, clonata pentru a va bucura de o eternitate de “drepturi”.

Anonim spunea...

Cica homosexualitatea e in noi de la natura. O fi, la unii, dar si excrementele sunt in noi de la natura si asta nu inseamna ca le slobozim in public.

gheorghe fedorovici spunea...

Pentru "feminista":
Monoteismele nu-si propun sa aduca “pace pe Terra”, ci sa-i aminteasca omului ca, datorita pacatelor sale, este intr-o relatie proasta cu Dumnezeu. In plus, crestinismul nu vrea sa aduca pace pe Terra, ci in inima omului – pe pămint, Hristos a venit sa aduca sabie (Matei 10, 34-39), adica un criteriu radical al adevarului care este El insusi. Daca ai fi citit textul dlui M. Platon, ai fi inteles ca tocmai acest adevar il marturism noi, crestinii, si tocmai in virtutea acestui adevar ne pasa de fiecare om, adica si de voi. Statul roman poate sa fie laic, dar aici nu este vorba despre stat, ci despre poporul roman, care va disparea din istorie o data cu secularizarea sa, adica o data cu instrainarea sa de Dumnezeul Treime. Iar daca statul poate sa dispara si sa reapara la nesfirsit, un popor, o data disparut, ramine disparut.
Asa cum explica Sf. Ap. Pavel in capitolul 1 din Epistola catre Romani, homosexualitatea nu este in om, ci este una din consecintele provocate de decizia omului de „a schimba slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios”, homosexualitatea este unul din efectele care apar atunci cind oamenii „schimba adevarul lui Dumnezeu în minciună şi se inchina şi slujesc fapturii, în locul Facatorului”.
Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu libertate, iar omul il poate respinge pe Dumnezeu. Dar ca un mare mester ce este, Dumnezeu l-a facut pe om in asa fel incit acesta se va strica si se va schimonosi intr-un mod insuportabil atunci cind il va respinge pe Facatorul lui, tocmai pentru ca omul, vazindu-se atit de bolnav si de chinuit, sa se intoarca la Dumnezeu spre vindecare (Ioan 12, 38-41).
Cred insa ca majoritatea voastra nu a intilnit niciodata o familie de crestini adevarati, si ca v-ati procurat cunostintele despre crestinism din Litera stacojie si din Codul lui Da Vinci. Altfel nu te-ai fi grabit sa ne acuzi de „relatii poligame”. Dar insasi faptul ca ai vrut sa ne acuzi de un pacat de natura sexuala (cu implicatia ca nici noi, crestinii, nu suntem mai buni decit voi) dovedeste ca, intr-un fel, admiti natura pacatoasa a relatiei homosexuale.
Dar asta este o alta eroare: noi nu respingem homosexualitatea pentru ca am fi buni, sau sfinti. Intr-una din rugaciunile de seara spuse de crestinii ortodox, recunoastem ca am gresit fata de Dumnezeu „ca un om si nu numai ca un om, ci si mai rau decit dobitocul.” Noi nu condamnam homosexualitatea pentru ca am fi mai buni, sau pentru ca nu suportam „diversitatea”, ci pentru ca nici un alt pacat nu altereaza atit de profund „formula” omului, natura si destinul lui. Destinul omului, adica drumul lui spre casa. Noi, crestinii, cu o expresie a lui Dan Puric, sintem cei care ne straduim sa pastram acest drum intreg si cit mai curat. Am nadejde ca vei pasi si tu pina la urma pe aceasta Cale.

gheorghe fedorovici spunea...

Curtea supremă a statului California a aprobat în data de 15 mai 2008 căsătoria homosexualilor în ciuda faptului că locuitorii acestui stat au respins, prin referendum, legalizarea acestui gen de relaţie. Or, dacă homosexualii vor avea dreptul de a se căsători, atunci se vor bucura de toate drepturile unei familii normale, inclusiv dreptul de adopţie. Pentru a nu ajunge să le ofere copii tocmai stricătorilor de oameni, agenţiile creştine de adopţii din SUA şi Marea Britanie se închid chiar în zilele acestea.

Homosexualii îşi solicită drepturile în numele libertăţii de expresie, însă o dată acordate aceste drepturi, societăţii întregi îi va fi interzisă libertatea de expresie: „Vor fi interzise bisericile şi sinagogile unde vor fi citate acele pasaje din Scriptura care condamnă homosexualitatea? Fără îndoială! Auzim despre drepturile homosexualilor fără să ne gîndim că acestea vor reuşi să lipsească întreaga lume de libertatea religioasă şi de exprimare. Toleranţa noastră pentru diversitate va duce la o universală intoleranţă faţă de normalitate, faţă de ceea ce este natural şi firesc.” (Aryeh Spero, „Opposition to Gay Marriage Is Not Discrimination”, Human Events, 06/08/2006). Atunci cînd, nu peste multă vreme, Bisericii i se va cere să cunune cuplurile homosexuale, va trebui oare să ne aşteptăm ca ierarhia să accepte acest lucru? Poate principiul „salvării Bisericii” să scuze chiar şi gesturile care pot duce la rănirea Bisericii?

Faptul că organizaţiile care au organizat Gayfest-ul din Bucureşti din mai 2008 sînt aceleaşi care se opun învăţămîntului religios şi prezenţei simbolurilor religioase în instituţiile de învăţămînt nu pare să-i spună nimic sinodului B.O.R. În comunicatul de presă al Patriarhiei, „De la protest verbal la programe pastoral-sociale” (Nr. 3842/27 mai 2008), se recomandă credincioşilor să se roage, de parcă nu asta ar trebui să facă oricum, în toată vremea (Luca 17, 9-10), sau ca şi cum Biserica ar fi împărţită în două, în ierarhia (care se roagă) şi mireni, care, pentru că nu se roagă, au misiunea de a protesta public împotriva vrăjmaşilor Bisericii. Faptul că principiile Bisericii sînt „arhicunoscute”, cum se afirmă în comunicatul de presă, înseamnă oare că ele nu mai trebuie afirmate mai ales atunci cînd sînt atacate în mod direct? În fond, şi învăţătura creştină în ansamblu, cuvintele Domnului, sînt arhicunoscute, dar asta nu împiedică Biserica să le reafirme la fiecare sfîntă slujbă.

Cu un an în urmă, comunicatul Patriarhiei afirma următoarele: „Patriarhia Română dezaprobă manifestarea minorităţilor sexuale în spaţiul public din ziua de 9 iunie a.c., pe care o consideră o ofensă la adresa moralităţii vieţii publice, a instituţiei sacre a familiei, fundamentul societăţii şi un pericol pentru formarea generaţiilor tinere, prin expunerea lor la corupere morală.” („Rugăciune pentru apărarea demnităţii persoanei umane şi pentru ocrotirea instituţiei sacre a familiei”, Nr. 259,1/7 iunie 2007). Acest mesaj clar de condamnare a homosexualităţii, de subliniere a gravităţii acestui păcat, trebuie reluat fiindcă, spre deosebire de anul trecut, România este acum în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că asupra noastră se exercită o presiune secularizantă mai puternică în vederea înstrăinării noastre de Dumnezeu şi de identitatea noastră naţională. Aici nu este vorba de drepturile omului, pentru care ar milita, chipurile, homosexualii, ci de revendicările susţinute de stăpînitorul acestei lumi, în faţa cărora Biserica trebuie să afirme răspicat că „nu are nimic în Mine” (Ioan 14, 30).

În schimb, mesajul Patriarhiei de anul acesta spune că laicatul ortodox este pe cont propriu şi că nu trebui să mai aştepte ori să solicite vreun sprijin public din partea ierarhiei B.O.R. Ei bine, acesta e un lucru pe care îl ştiam deja, aşa că nu putem decît să ne resemnăm şi să ne apreciem mai corect resursele. Mă tem însă ca nu cumva tăcerea sinodului şi a Patriarhiei să ne spună ceva mult mai îngrijorător: de pildă, că habar nu au de consecinţele unei legislaţii pro-homosexuale, sau că nu le pasă, sau că sînt deja complici cu această mişcare. Complicitate determinată fie de frică (teama de a nu pierde anumite privilegii, presiunea unui posibil şantaj), fie de interes (asigurarea că-şi vor păstra vechile privilegii sau că vor dobîndi altele noi).

gheorghe fedorovici spunea...

Corectare:

Chiar daca Romania a aderat la Uniunea Europeana in ianuarie 2007, de-abia cum incepem sa resimtim consecintele politice si morale ale acestui act.
Gh. F.

CMG spunea...

Excelent articol, probabil si Cartarescu e luat de val, premiile pe care le primeste tot mai des necesita o atitudine pro-occidentala insa uitind de tot de valorile romanesti perene.

Anonim spunea...

Daca vrem sa ia un roman Nobelul, trebuie sa respectam valoarea autopublicitara a unor astfel de interventii hiper-educative.