Scrisoare deschisa a Parintelui Iustin Pârvu catre Patriarh
În atenţia Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericite Părinte Patriarh,
Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum - nesiliţi de nimeni - ne facem părtaşi ereziei papistaşe.
Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.
Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.
Dureros, Preafericirea voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.
Preafericirea voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania este atât de râvnită de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, ca acest episcop să fie pedepsit cu caterisirea, spre pocăinţa şi îndreptarea sa şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.
De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.
Cu plecăciune şi adânc respect,
Protos. Iustin Pârvu
1 iunie 2008
Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful
Prea Fericirii Sale, Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Postări
Domnule Tarziu cred ca ar trebui totusi facuta cunoscuta situatia si celorlalte Biserici surori si mai ales Patriarhiei Ecumenice,daca nu se adopta o atitudine transanta in sinodul ce va avea loc.
Dupa cum se stie hotararile sinodului nu au nici o valabilitate daca poporul nu le accepta.
http://sceptik.wordpress.com/2008/05/31/cum-sa-ti-pierzi-onoarea-si-mantuirea/
Este mai mult decat necesar intrunirea unui Sinod Panortodox ca sa se stabileasca odata si pentru totdeauna care-i treaba cu ecumenismul si cu anumite apucaturi ale unor rasfatati din Biserica noastra.
cuviosi si parinti induhovniciti ca parintele iustin parvu vor salva dreapta credinta ortodoxa!nicolae mitropolitul si sofronie episcopul s-au exclus din biserica cea una sfanta si soborniceasca prin apostaziere!
Daca scrisoarea e autentica, e un gest de mare curaj.
Va asigur ca scrisoarea este autentica. Doamne-ajuta!
La cat il iubeste managerul Daniel pe Parintele Iustin Parvu ... sigur o sa-i dea ascultare.
Si tinand cont ca Daniel este produsul lui Corneanu, concluzia e simpla - ramane cum am stabilit!
Bineinteles ca nu o se intample nimic, dar absolut nimic.
Alin
Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc.
Aceasta afirmatie denota o lipsa de educatie sau o dovada de rea vointa.
"De ce mananca si bea Invatatorul nostru cu vamesii si cu pacatosii?"
Marcu,2
"...dragostea este binevoitoare"
Corinteni,13
Biblia nu vorbeste nici de ortodocsi, nici de catolici.
Nu credeti ca spalam prea mult partea dinafara a vasului?!
Adevarul este ca noi, ca si crestini, ar trebui sa ne unim pentru a putea infrunta raul care va sa vina. Problema este ca unii dintre noi s-au cam obisnuit sa fie slugi la altii, si astfel le-a disparut coloana vertebrala. Nu pot intelege de ce oamenii astia, daca tot vor ca poporul roman sa fie mai unit, nu incearca sa-l readuca pe linia ortodoxiei autentice, pentru ca noi suntem prin excelenta popor latin de religie ortodoxa (asa cum si polonezii sunt slavi de religie catolica).Ma gandeam la faptul ca in inchisoarea de la Vacaresti, Paintele Ioan de la Manastirea Recea a reusit sa-i convinga pe pãrintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi si pe pãrintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de lângã Cluj, sã oficieze împreunã slujba de Inviere. Dar Parintele a dat dovada de caracter, pentru ca slujba s-a facut dupa canoanele ortodoxe. Cred ca asa ar trebui sa procedeze si inaltii nostri prelati daca vor sa unifice ramurile crestinismului: sa arate clar care este CALEA ADEVARATA, si sa nu se supuna ecumenismului si altor curente moderne sau mai stiu eu ce... Ar trebui sa se gandeasca la ceea ce spunea Antoine de Saint-Exupery: "Si je differe de toi, loin de leser, je t'augmente"(Daca eu difer de tine, in loc sa te lezez, eu te cresc-spiritual vorbind), si sa inteleaga ca "cel ce nu stie sa respecte nu poate alina suferinta altora"-Monseniorul Vladimir Ghyka (un alt exemplu de "convietuire pasnica" intre catolici si ortodocsi), iar daca conducatorii nostri nu ne pot alina suferinta atunci nu ne mai ramane decat sa ne rugam: "Doamne, Dumnezeul nostru, cauta dintru inaltime ca un Bun, asupra inimilor robilor tai, care sunt lipsiti de dragoste si de unire si impresurati de spinii urii si ai altor pacate, o picatura din Harul Preasfantului Tau Duh, coborand peste dansele, sa le roureze in chip bogat, ca sa aduca roade bune si dragostea catre Tine, sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire cu sarguinta. Te rugam, ca pe un Datator de Bine si Dumnezeu al nostru, degraba sa ne auzi si cu iubire de oameni ii miluieste! (rugaciunea Parintelui Constantin Voicescu, ce adesea era indurerat de vrajba dintre oameni). PS- Domnule Tarziu, ati scris un articol foarte frumos despre Parintele Ioan in Formula As, si va multumesc.(Inca imi sunt vii in suflet cuvintele Sfintiei Sale de la o predica de prin octombrie 2007: "Poporul roman nu va pieri niciodata!"-si prin oameni ca dumneavoastra, nu piere). Dumnezeu sa va Binecuvanteze si pe dumneavoastra si pe Parintele Iustin-acest suflet minunat traitor intru Hristos! Doamne ajuta!
Nu este nici un fel de reavointa, domnule Anonim. Fiinta si unitatea acestui popor au fost mereu in Biserica, si rupand Biserica prin introducerea - cu masti ipocrite - a greco-catolicismului, s-a atentat la ele. La fel au facut si tunurile care au tras in manastiri pentru ca populatia tinea la Ortodoxie.
@Gabi: Mantuitorul a mancat cu vamesii si desfranatele, dar nu s-a rugat niciodata in templul samarinenilor. Deosebirea e fundamentala.
Nu templul e important , Paul, ci bunavointa frateasca pentru cei care gresesc, eventual sau mai ales, rugaciunea noastra pentru gasirea drumului bun.
Cristos marturiseste ca a venit pentru cei pacatosi si bucuria revenirii lor e subliniata in pilde.
Cand aud de caterisire, nu pot sa nu ma gandesc, daca cei care cer asta au si pietrele in geanta.
@ Gabi
Pilda cu pietrele nu se potriveste aici. Nu da nimeni cu pietre si nu vrea nimeni caterisirea cu tot dinadinsul, dar invatatura de credinta si canoanele trebuie respectate.
Si pentru ca invoci bunavointa frateasca fata de cei care gresesc, daca IPS Nicolae ar recunoaste ca a gresit si si-ar cere iertare, din cite stiu, poate fi iertat de Sinod si mentinut in functie. Dar nu se poate ca IPS Nicolae sa spuna ca a facut un lucru bun iar noi sa admitem, cind stim ca este in afara credintei noastre. Aici n-avem de-a face cu un simplu crestin, ci cu un episcop al carui gest poate sa-i sminteasca pe multi.
Trimiteți un comentariu