joi, 30 octombrie 2008

“Capul ce se pleaca sabia nu-l taie…”

Am primit prin e-mail indemnul de mai jos, pe care il redau intocmai, in nadejdea ca va mai trezi din "ortomocsii" nostri.

L-am praznuit pe Sf. M.M. Dimitri Izvoratorul de Mir si l-am amintit in treacat pe viteazul Nestor. Nu zabovim asupra Sf. Nestor, deoarece el ne aminteste ca datoria noastra este sa-i aparam pe fratii nostri de Lie si sa-L marturisim pe Hristos!
Daca noi asistam pasiv si “intelept” la pangarirea credintei si traditiei noastre, acceptam ca albul e negru si dracul e blond, isi poate inchipui cineva ca, atunci cand ni se va cere lepadarea de Hristos, vom avea taria de a-L marturisi? Sau, mai grav, copiii nostri, care au invatat de la noi sa fie “intelepti”, isi vor mai pune macar problema marturisirii?
Iata-l astazi pe Lie, urias ca o mlastina globala care intineaza sufletele tuturor, zambind sfidator peste capetele noastre plecate care au “uitat” ca proverbul, in intregul lui, suna asa: “Capul ce se pleaca sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”, iar in acest caz Soarele este Hristos!
Ce putin ne cere Hristos! El stie cat de mici si nevolnici suntem, si vrea doar sa mergem la Sfintii Sai si la Maica Sa, ca sa-l zdrobim pe Lie cu puterea pe care ne-o dau Ei!
A fi Nestor nu e o optiune, ci o obligatie, iar de nu vom fi asemeni lui, ne vor blestema copiii si ni se va inchide pe vecie Imparatia.
Ne este frica de Lie sau de posibila “taiere” a capului? Nu riscam absolut nimic si nici nu avem ce pierde, caci “ce ai care sa nu-ti fi fost dat? “.
Sa-I deschidem inima lui Hristos, iar daca El e cu noi, “de cine ne vom teme”?
"Credinta" noastra rationalista ne indeamna la moderatie, invocand mult discutata “cale de mijloc”. Stim insa, din Apocalipsa 8/21, ca fricosii vor intra in iad inaintea desfranatilor si a ucigasilor si stim de la Pr. Arsenie Papacioc ca cine crede in viata vesnica si nu lupta sa o dobandeasca trebuie inchis la nebuni!
Dar cine sunt acesti Lie care isi bat joc de credinta si de traditia noastra?
Ati uitat oare ca aceasta tara e a lui Dumnezeu, ca am fost crestinati de Intaiul chemat si ca Romania e gradina Maicii Domnului?
Va vom aminti!

Scoala Brancoveneasca / Marcel Bouros

17 Comentários:

Anonim spunea...

Da, adevarul este ca Sf. Nestor ne este pilda si dreptar.

Pentru ca a inteles credinta nu prin lupta dusa prin simpozioane, lansari triumfale de carti si alte astfel de "acte de curaj martiric", ci s-a luat efectiv la tranta cu un Goliath ingrozitor. Cred ca e bine sa coboram cu picioarele pe pamant si sa constientizam ca ringul cu sulite si luptatorul aprig nu pot fi echivalate, oricat am vrea, de masa de simpozion si microfoanele amenintatoare din jur.

In acest context, cred ca moderatia ar insemna sa fii ceva mai aproape de realitate.

PS: ironia nu include actiunile ROST legate de conferintele cu Sfintii Inchisorilor si Congresul Laicatului, acte cu adevarat necesare si curajoase!

Răzvan Codrescu spunea...

Sigur ca nu pot fi echivalate, nici substituite, dar pot co-exista, şi chiar e bine să co-existe, fiecare cu rostul ei. Cine are harul simpozioanelor, să facă simpozioane. Cine are harul luptei, să iasă în arenă. Şi toţi să-L mărturisească pe Hristos (pe Care, fie vorba între noi, altminteri mai degrabă ţi-L poţi închipui ţinînd o conferinţă decît luptînd cu un gladiator...)
Post-scriptum-ul e de un savuros umor involuntar (simpozioanele sînt bune numai dacă le facem noi!). A propos: care ironie?

Anonim spunea...

O singura si banala observatie de ordin mai curand psihologic, dar si duhovnicesc: daca dorim sa trezim pe cineva, sa-l ajutam, ar fi bine sa nu incepem prin a-l jigni, a-l eticheta, a-l ridiculiza. Asa il ostilizam si mai tare si ne facem dusmani si din potentialii -sau chiar realii- prieteni. Si asa e mare vrajba si dezbinarea intre noi, ca sa mai punem si alte paie pe foc, spre satisfactia Dezbinatorului si a slugilor lui, care, in timp ce noi ne sapam si ne mancam "frateste" intre noi, centralizeaza, unifica, aduna, racoleaza, face totul ca sa-si intareasca puterea.

Anonim spunea...

..."pe Care, fie vorba între noi, altminteri mai degrabă ţi-L poţi închipui ţinînd o conferinţă decît luptînd cu un gladiator"...

Nu L-as cobori pe Hristos nici la simpozioanele noastre si nici in inchipuirile adolescentine legate de lupte cu gladiatori. Hristos este pe Cruce. Acolo ne cheama.

Pot co-exista? Poate, dar nu oricum, nu cu oricine. Si redus la ceea ce este, un act de cultura care poate deveni oricand o "aflare in treaba" simandicoasa. Sau, daca este oricum si cu oricine, atunci inseamna ca pentru noi "mai drag ne e Platon decat adevarul." Si mai trist este ca, de fapt, "mai drag ne e Platon decat Hristos".

Ironizam, cu intentie, pe cei care chiar cred ca schimba lumea tinand-o in discursuri pretentioase si prelegeri pe la simpozioane simandicoase. E adevarat, am ales un ton mai sobru pentru ca am taiat din accentele mai acide ale unei prime variante mai "necenzurate".

Cat ma priveste, nu sunt de-al ROST-ului, insa apreciez eforturile constant sabotate de a marturisi pildele Sfintilor Inchisorilor, sau de a inchega laicatul ortodox.

In fine, ca sa inchei, va asigur de tot respectul pentru lucrarea dvs. depusa in slujba cuvantului marturisitor.

Răzvan Codrescu spunea...

Vă mulţumesc pentru asigurarea de respect (pe care nu-l merit decît cel mult în parte) şi îmi cer iertare (nu scuze!) dacă am părut mai insinuant decît am fost (sau am intenţionat să fiu). Rămîn de părerea că Hristos poate şi trebuie slujit pe toate căile. Sigur că poate să fie şi un simpozion prost, dar şi o trîntă proastă. Măsură să avem, că atunci şi unele, şi celelalte ne sînt de folos!

Anonim spunea...

Cata naivitate din partea gazdei, un email ii va trezi pe ortomocsi? UN EMAIL??? Mircea Platon scria aici ca nu avem nevoie de un guru ci de Hristos. Acum vad ca avem nevoie de e-mailuri, zice dl. Tarziu.

Unknown spunea...

@ anonimul de la 20:33:

Deh, am si eu naivitatile mele. Totusi, nu minimalizati puterea cuvintului, fie el trimis si prin e-mail. Insa, dupa cum vedeti, e-mailul a devenit postare pe blog, deci s-ar putea sa fie vazut de ceva mai multi oameni. Si da, avem nevoie de cuvint - sub orice forma ar fi el transmis.
N-am pretentia sa se trezeasca toti "ortomocsi", ci citi o vrea Dumnezeu.

Anonim spunea...

Precis se vor trezi citind aceasta postare. Nici macar ortodocsii nu se vor trezi pentru ca nu postarile, blogurile si cuvintele risipite in vazduh ii vor trezi ci Cuvantul care nu e pe bloguri ci in Sfantul Potir. Deasa Impartasire ne va trezi pe toti altfel ne paste o "sfanta" si inutila blogareala de care mie unuia mi-e deja jena. Nu ma refer la blogul dvs. ci, asa, in general...
Daca monahii au bloguri nu vad de ce n-am avea si manastiri online cu chilia si laptopul la domiciliu, spovedanii prin skype, liturghie pe iPod.
Doamne fereste!

Unknown spunea...

@ anonim:

Daca va e jena de bloguri, nu le mai cititi. E simplu. Cit despre tehnologie, cred ca depinde cum o folosesti.

Anonim spunea...

Asa am sa fac, nu le mai citesc, problema e ca cei care promoveaza blogareala ii indeamna pe altii la o viata crestina autentica, ceea ce e rizibil. Ca sa fiu mai clar: cand Dan Puric va avea blog putem sa plecam la culcare, nu va mai fi nimic de facut. Va fi apogeul blogarelii cu desavarsire inutila.

Unknown spunea...

@ anonim:

Va priveste ce faceti. Chiar nu inteleg de ce postati comentarii pe blog. Va imaginati ca o sa-i convingeti pe bloggeri sa renunte la "meteahna" lor?

Altceva: blogul e ca un fel de jurnal personal pe care il faci public imediat. Ginduri, fapte, vorbe, lecturi, muzica, framintari... Unora le place sa scrie, adica sa impartaseasca altora. Altora le place sa citeasca, adica sa intre intr-un fel de comuniune (uneori doar comunicare) cu altii. Nu-i nimic rau in asta. Cautati diavolul in alta parte!

Despre Dan Puric: n-are blog, dar are site. O fi bine, o fi rau, dupa dvs?

Anonim spunea...

Diavolul e acolo unde ne asteptam mai putin dar nu am sugerat ca ar fi pe bloguri. Am insinuat ca blogareala este o imensa pierdere de timp care inlocuieste actiunea. Dan Puric este activ precum un apostol. Situl sau e in administrarea altcuiva si e pur informativ, Dan Puric nu sta ceas de ceas pe blog sa "copy-paste" materiale si sa modereze comentarii inutile precum acesta de fata.
Jurnalul daca e personal, cum spuneti, ce rost are sa fie facut public? Pacaleala asta americana vad ca a prins si la noi.
Gata, eu ma retrag, mult succes!

Unknown spunea...

@ anonim:

Dupa cum veti fi vazut, raspund rar la comentarii. Asta seara am avut ceva vreme pentru asta si chiar am considerat ca e util. Nu atit pentru dvs, cit pentru altii, care poate ar avea aceleasi nedumeriri/framintari/intrebari/opinii ca ale dvs.

Blogareala e pierdere de vreme daca nu foloseste nimanui ceea ce scrii. Eu nadajduiesc ca unele din articolele postate aici sa foloseasca macar unora dintre cititori. Si, daca aveati curiozitatea, ati fi putut afla ca nu ma ocup doar cu asta. Cind insa am mult de lucru la birou, chiar ma destinde ca, la rastimpuri, sa administrez acest blog.

Dan Puric face un anume tip de apostolat, fapt pe care l-am remarcat cu entuziasm chiar pe acest blog. Si daca nu blogareste este pentru ca asa vrea. Nu e neaparat in asta vreun pacat sau vreo virtute.

Cind spun "jurnal personal" ma refer la exact acel tip de jurnal pe care multi il scriu pentru a-l publica la un moment dat (chiar daca unii hotarasc sa fie publicat postum). Si sint nenumarate exemple celebre. Daca blogurile va plictisesc, sper sa nu va dea aceeasi stare cartile. Cititi, macar pentru a intelege ce insemna "jurnal", jurnalele lui Paul Goma si al Monicai Lovinescu. E prea mult sa vi-l recomand si pe-al lui Eliade?

Anonim spunea...

Domnule, da' oamenii astia, cu cat sunt mai "induhovniciti", cu atat stau mai mult pe bloguri propovaduind despatimirea de bloguri. Acum, noi, astia, activistii, macar suntem consecventi. Da' ei: sa blogareasca perpetuu ca sa predice lupta impotriva blogarelii, sa atace "activismul" cu atata inversunare activista, si sa predice "isihasmul" cu atata agitatiune forumistica ?!
Fratilor, daca tot sunteti asa isihasti, pai stati, dragilor, sfinti nevazuti, necunoscuti, si va rugati pentru noi, pacatosii. Nu va mai tulburati, nu va mai risipiti isihia pe bloguri, ca nu sunteti de niciun folos, mai mult impiedicati oamenii de la lupta. E ca si cum am avea un detasament de activisti cartitori in spate pe care, in timp ce ne luptam, trebuie sa-i convingem, cu argumente patristice, de necesitatea/modul/locul/timpul luptei noastre. Dati-va, bre, la o parte, ca in lupta noastra ne sustin monahi adevarati, si rugatori adevarati, nu isihasti de blog. Nu ati depasit modelul "de ce ai sapca, de ce n-ai sapca". Asa ca nu ne mai cautati nod in papura. Mergeti si scardanellizati-va si heraaskuvati-va in alte parti.

Anonim spunea...

Pentru anonimii de la toate orele:
1. Dl Claudiu Tarziu nu pierde timpul raspunzandu-va la mesajele voastre inutile, dupa cum singuri recunoasteti ca sunt. Ceea ce faceti voi e inutil, de vreme ce vreti doar sa cartiti si sa va autoalimentati carteala. Dl Tarziu e doar politicos. Si politetea nu e inutila. Macar si pentru simplul fapt ca ar trebui sa va invete si pe voi ceva.
2. Autorul emailului publicat de dl Tarziu e un om care a FACUT si FACE multe lucruri concrete pentru ortodoxia romaneasca. Asa ca nu mai stati ca musca la arat si nu mai dati sfaturi despre ce face unul si ce ar trebui sa faca altul. La dl. Tarziu, sau la dl Bouros, cuvantul e prelungire a faptei si invers. La voi, nu stiu.

Unknown spunea...

@ webmaster:

Va multumesc pentru precizarile binevoitoare, dar mai ales pentru aceea referitoare la dl Marcel Bouros. Intr-adevar, dl Bouros face lucruri esentiale pentru ideea crestina si pentru ideea nationala. Deocamdata, la Constanta, datorita domniei sale, exista prima scoala crestina de la noi. Macar pentru atit criticii de ocazie de pe blogul asta ar trebui sa-si scoata palaria.

redivivus spunea...

In realitate

Capul plecat sabia IL taie.

Il taie cind vrea ea (sabia) si mai ales dupa ce sufletul celui taiat a fost golit/mudarit/injosit de frica mizera. Trupul ramas pe post de rufa murdara nu mai face trebuinta intru cit sufletul a fost deja "mazilit".

Piara de la noi asta vorba.