Intelectualii "Dreptei" au prins grai: "PD-L salvatorul ţării e!"

La ora asta e aproape sigur: România încape pe mîna monstruoasei coaliţii PD-L - PSD. Că se întîmplă aşa, nu mă miră. Mă uluieşte şi mă indignează însă felul în care oameni care se consideră de dreapta ignoră principiile, valorile, morala, bunul-simţ şi caută justificări PD-L şi lui Traian Băsescu pentru comiterea acestei mizerii.

După un moment de tăcere asurzitoare la care i-a obligat şocul loviturii pînă şi pe ei, virtuozi ai paradelor de gîndire, intelectualii publici băsescieni îşi reiau discursul fanatic (demn de o cauză mai bună). Şi găsesc vinovaţi. Nu, nu PD-L e de vină că se înhăitează la guvernare cu partidul baronilor locali, ai clienţilor DNA şi al Sistemului securisto-comunist. PD-L e doar o victimă! PD-L a fost pus în faţa unei alegeri fără ieşire de către cei care n-au votat (şi n-au nici o justificare că n-au votat, în opinia acestor vajnici apărători ai democraţiei prin diktat) şi de către gaşca lui Dinu Patriciu din PNL. Patriciu a dat ordin ca PNL să rămînă în opoziţie mai bine decît să guverneze alături de PD-L. Perfect adevărat. Oligarhul n-a ascuns niciodată că îi preferă pe baronii roşii marionetelor preşedintelui. Şi atunci, PD-L avea de ales: să rămînă în opoziţie, deşi "a cîştigat" alegerile (asta e snoava băsescienilor, în fapt alegerile se cîştigă cu cel puţin 50% plus unu din voturi), să facă un guvern slab susţinut în Parlament de UDMR, alte minorităţi naţionale şi oameni cumpăraţi din celelalte partide, sau să bată palma cu PSD. Şi a ales. Pentru binele poporului. Să mori de rîs, dacă n-ar fi de plîns. Cică PD-L - PSD sînt partide responsabile şi nu pot lăsa ţara la voia întîmplării în vreme de criză. Deci, iată şi dimensiunea etică.

De la H.-R. Patapievici (în Evenimentul zilei) la Traian Ungureanu (Cotidianul), intelectualii pro-Băsescu şi, prin extensie, pro-PD-L, au început să acrediteze ideile de mai sus. Potrivit lor, gestul PD-L nu este altceva decît o jertfă demnă de tot respectul, căci partidul îşi riscă reputaţia şi viitorul (să vedem cine mai votează la următoarele alegeri un partid care şi-a făcut o marcă din slalomul ideologic şi care a cerut votul pentru a-i împiedica pe corupţii din PSD să vină la guvernare, pentru ca acum să-i aducă chiar el). În opinia lui Traian Ungureanu, nu exista altă soluţie pentru ca "proiectul Băsescu" să continue (se înţelege, proiectul pentru România). Care proiect? De patru ani încoace singurul proiect al preşedintelui pare să fi fost acela de a-şi elimina adversarii politici, nereuşid decît să-i întărească. Or cred că un astfel de proiect nu-i interesează deloc pe români.
Tot Ungureanu afirmă că PSD şi PD-L dovedesc, în sfîrşit, maturitate politică. Traian Ungureanu vede în această alianţă la guvernare nici mai mult nici mai puţin decît semnele civilizării României. Şi ne sugerează să mai slăbim discursul moralizator, că a trecut vremea lui.

Ceea ce se întîmplă pe scena noastră politică îmi aminteşte o anecdotă cu renumitul avocat interbelic Istrate Micescu. Dintr-o inexplicabilă confuzie, maestrul l-a acuzat, într-o pledoarie grozavă, pe cel pe care trebuia să-l apere, pentru ca apoi, tras de mînecă de asistenţii săi, să treacă la demolarea întregului eşafodaj de acuzaţii, cu acelaşi aplomb şi aceeaşi persuasiune, smulgînd aplauzele publicului.

Politicienii noştri ne-au dovedit deja că, la o adică, pot fi de stînga, de dreapta, de centru, liber-schimbişti, să se înjure şi să se pupe în acelaşi timp, să se îmbrîncească spre puşcărie şi să se salveze cu maximă dezinhibare şi nestăvilită fervoare. E drept, nu cu aceeaşi strălucitoare retorică a lui Istrate Micescu. Dar au timp şi profesori buni - intelectualii publici - pentru a se perfecţiona. Sînt tare curios pînă cînd vor primi aplauze.

PS:
Aştept să văd şi argumentele în favoarea unui guvern PD-L - PSD ale lui Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Teodor Baconsky şi atîţia alţi sprijinitori retorici ai lui Traian Băsescu. M-aş bucura să nu ia drumul deschis de Patapievici şi Ungureanu. Se poate să fi crezut în Băsescu şi în PD-L şi să se fi înşelat. Cu toţii ne înşelăm. Mi se pare însă neproductiv şi nedemn ca, după ce am înghiţit broasca (apud. Traian Ungureanu), să ne extaziem că a fost delicioasă.