Există vreun motiv să votăm la europarlamentare?

A început campania pentru alegerea europarlamentarilor români. Oficial. Că ea a fost declanşată, neoficial, mai demult.

După lansări de candidaţi, dezbateri tv şi discursuri colorate şi nervoase, am înţeles că n-am cu cine vota. Oamenii aceştia care candidează nu au exprimat nici măcar o idee pentru care să merite votul meu. Candidaţii la europarlamentare n-au făcut decît să-şi plătească poliţe, să-şi sară la gît unul celuilalt şi să-şi promoveze candidaţii la preşedinţia României (deci să intre într-o bătălie care, teoretic, ar trebui dusă spre sfîrşitul anului).

Pe mine nu mă interesează cît de rău este celălalt, ci cît de bun este candidatul care-mi cere votul. Şi pot cîntări asta din ce aflu despre viaţa lui de politician, din ceea ce a făcut şi din ceea ce-mi spune.

Vreau un discurs pozitiv, curat, argumentat, convingător.

Am aşteptat să-mi explice măcar unul dintre ei cum va apăra el interesele României la Bruxelles. Nu numai că n-a făcut-o nimeni, dar parte din candidaţi, cu un mandat de europarlamentar în spate, au votat deja contra intereselor românilor, votînd de pildă rezoluţia Catania.

Campania mai durează şi încă mai sper. Însă, nu foarte tare.

Cum am mai spus şi altă dată, deşi nu e un sistem perfect, democraţia este, deocamdată, singurul sistem suportabil pe care îl avem. Iar acest sistem nu poate funcţiona fără votul poporului. Pe de altă parte, fiecare sîntem responsabili de votul pe care îl dăm. Trebuie să fim conştienţi de consecinţele votului nostru.

Vreau să votez. Dar cu cine şi pentru ce? Refuz să merg la vot şi să-l anulez sau să-l pun pe un candidat cert fără şanse. E ca şi cum mi-aş fura căciula singur. Caut ca votul meu să conteze şi să ajute la alegerea unei persoane în care am încredere şi care măcar promite să rezolve ceva ce mă interesează.

Dacă nu găsesc acel candidat, votez de amorul artei, ca să legitimez un sistem corupt; mimez democraţia, aşa cum o mimează şi politicienii?

Dacă nu am cu cine vota, oare nu sînt vinovaţi de asta chiar politicienii? Ba cred că da.
Iată, aşadar, cum politicienii care se pretind apărători ai democraţiei, de fapt, subminează democraţia. Sistemul democratic de la noi este un totalitarism de catifea. Faţă de totalitarismul comunist, acum ni se dă iluzia că avem ce alege, cînd, în realitate, nu avem de ales.

La capitolul partide avem mai multe PCR-uri, iar la politicieni avem diverse tipuri de activişti - care nu se abat de la "linia partidului" decît pentru interesele lor personale. În acţiunile lor contează doar directivele de la centru şi cîştigul propriu, niciodată interesul celor pe care zice-se că i-ar reprezenta.

Îi invit pe cititorii acestui blog să spună dacă ei au vreun motiv să voteze la europarlamentare.