marți, 31 august 2010

Despre o utopie care a ucis, a ucis, a ucis

Cineva mi-a trimis prin e-mail povestioara de mai jos, care mi se pare sintetica, explicita si relevanta pentru combaterea unei utopii care a ucis sute milioane de oameni de la Revolutia Franceza incoace. Povestea se aplica si realitatii prezente din Romania, nu numai trecutului ei comunist.

Un profesor de economie de la un colegiu american a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar odata a picat o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac sau bogat, toata lumea egala!

Profesorul le-a spus: "OK ! Vom face un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat nici unul nu va pica si nici unul nu va primi nota A."

Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B. Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai mult si-au spus ca si ei vor "pomana", asa incat au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost D! Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F=picat. Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru altul.
Spre marea surpriza a tuturor, toti au picat.

Profesorul le-a spus ca era previzibil ca socialismul sa intre in faliment intr-un tarziu, deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este tot mare. Dar cand statul nu mai acorda recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

Nu putea fi o explicatie mai simpla.

Iata sinteza: "Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.

Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca ceilalti vor avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca pt ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfarsitul oricarei natiuni."


2 Comentários:

Serafim Pantea spunea...

E o lecție foarte bună de psihologie a mulțimii. Fiecare separat ar fi putut fi genial dar în grup s-au comportat mult mai slab decât cel mai slab dintre ei.

Anonim spunea...

Si totusi socialismul este vazut si astazi ca un model de succes si chiar in comunitatea Europeana . Nu degeaba i se mai spune pe la colturi EURSS . Se pare ca unii chiar nu au invatat nimic din istorie .