luni, 8 noiembrie 2010

O statuie de pixeli

Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat şi ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun şi eu cîteva cuvinte legate de dispariţia poetului. Căci înainte de toate a fost poet şi încă nu unul minor.
Cred că din prea vasta (ca să fie şi integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori.
Dar nu absenţa talentului i s-a reproşat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît şi atitudinea politică. În prima parte a vieţii sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obţine favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generaţie întreagă, dîndu-i un sentiment de libertate cu termen redus, şi oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potenţial de revoltă. În acelaşi legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naţionalism de paradă, dînd o pojghiţă intelectuală şi artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ţinte false prin mesaje naţionaliste, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii şi pentru a oferi un paliativ celor opresaţi.
Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra şi magnetism asupra maselor, pe care ştia să le manevreze.
Evident, ce a făcut la revista Flacăra şi la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci şi pentru gloria sa personală.
Sigur că în felul ăsta a făcut şi lucruri bune uneori, ajutînd diverşi oameni sau lansînd talente autentice.
Totuşi, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestaţiei sale publice era însuşi Ceauşescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puţin naivi.
De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuşi, folosindu-şi calităţile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) şi în acţiuni politice detestabile şi după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceauşescu şi a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeţ. Apoi, cu rămăşiţele acestei formaţiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt.
După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduşi de Păunescu în aceeaşi măsură, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuşi, iubirea, n-a avut succesul scontat, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mişcat mulţimile, ci i-a mai înşelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frăţească pentru a mai cîntări bine între vorbele şi faptele lui Păunescu.
Totuşi, ceva i-a reuşit: să capete funcţii publice şi colaborări bine plătite la cîteva ziare şi televiziuni.
S-a crezut genial şi, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaşte geniul. Ce revanşă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de şeful statului (care a declarat ritos regimul comunist drept ilegitim şi criminal şi care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viaţă, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate şi să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrşit mai glorios.
Însă toate acestea nu sînt semnele unei preţuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoţii cum a fost şi Păunescu însuşi. 

UPDATE (23 nov. 2010)
Pe acelaşi subiect, mai explicit, cu mai multe exemple şi cu o concluzie de mare bun simţ, se pronunţă, cu o întîrziere justificată, criticul Dan C. Mihăilescu: Fără voia mea, despre Adrian Păunescu.

38 Comentários:

petru spunea...

Perfect de acord cu punctul tau de vedere. Imi aduc aminte de revenires lui pe scena publica dupa revolutie cand a recunoscut ca e ... un porc, parca la Tuca se intampla asta. Ramane pentru mine la categoria poeti imorali...
Dumnezeu sa-l ierte!

Anonim spunea...

In sfarsit o parere documentata.

Pr. Marcel Radut Seliste spunea...

Adevarat graiesti, frate! Sper ca individul a chemat preotul pe patul mortii si s-a spovedit! Dumnezeu sa-l ierte pentru raul facut acestui neam! Dumnezeu s-ai ierte si pe cei care inca au sufletul bolnav de nostalgia nationalist-comunista.

Unknown spunea...

@ Pr. Marcel:

E foarte trist sa vezi citi inselati sint si in tabara zisa national-crestina. M-am crucit vazind citi oameni care se pretind "de dreapta" i-au ridicat osanale lui Paunescu.

Anonim spunea...

http://dilemediatice.blogspot.com/2010/11/dilema-zilei-si-schimbat-ips-nicolae-si.html

Fara legatura cu subiectul, uite frate cum se infiripeaza o noua samanta de scandal in Biserica noastra.
Ce parere ai?

Alexandru spunea...

La proportiile pe care le-a putut lua spectacolul prohodirii lui Paunescu, cel mai mare "porc" audeclarat din istoria literaturii romane, trebuie sa recunoastem responsabil, oricat ne-ar fi de greu, ca avem in teritoriu un popor oligofrenic si fara evolutie, iar la varf niste ticalosi analfabeti si lipsiti complet de sira spinarii.
Rusine clasei politice, rusine clasei intelectuale, rusine mass-mediei, rusine celor care s-au dovedit inca o data "prosti, dar multi"! In 20 de ani de la Revolutie Romania n-a dat niciodata proba de mai mare lipsa de discernamant moral si intelectual. Cred ca pentru prima oara - in viata si in moarte - i-a fost pana si sufletului lui Paunescu rusine!

sceptik spunea...

in sfarsit...

dar ce ti-a luat atata ? :)

Stabat Mater spunea...

Nu mi-as face griji neaparat de cei care se declara comunisti si care sustin ca au crezut in acele idealuri ci mai degraba de oameni care au fost comunisti pana in maduva oaselor si acum se cred mari capitalisti ( vezi Iliescu , Basescu si toata sleahta ) . Tot poporul luat in ansamblul lui crezi ca este liber ? Cei mai multi muncim de ne cad mainile pentru un apartament si singura cusca mai mare este ideea ca o data pe an vom merge intr-un concediu sa ne relaxam ca peste o luna sa o luam iarasi de la capat in cusca mai mica ! Pe vremea aia stiai de ce sa te feresti si cunoscand pericolul erai liber pentru ca o temnita iti poate tine captiv trupul dar bunatatea sufletului daca este autentica nu are cum sa ti-o subjuge nimeni . Acum pericolele sunt mult mai subtile , vin din toate partile si nu te poti eschiva de ele ! Libertatea este un concept ce nu prea isi gaseste aplicabilitate in ziua de azi :)

Unknown spunea...

@ sceptik:

Intii ca am fost plecat in delegatie pina duminica si n-am avut net. Doi: chiar daca aveam net, asteptam, crestineste, sa-l ingroape mai intii.

Anonim spunea...

Observ multe reactii corecte si echilibrate. Observ si reactii de blamare isterica a lui Paunescu. Daca este sa facem o medie a celor "contra", cel putin in presa online, vom observa ca acestea (si aici le includ si pe cele echilibrate)sunt cu mult mai multe decat cele care il "adora" pe AP.
Atunci de unde placerea morbida a unora (altfel echilibrati in mesaj) de a introduce, din nou, tot poporul la : "jeluitori mioritici", "oligofreni infometati" sau "subdezvoltati mintal" ?
Nu credeti ca astfel vorbiti cu prea multa superioritate despre un popor pe care (numai) se pare ca-l cunoasteti ?
Cunosc sute de persoane (colegi, prieteni, vecini)care nu au fost isterizati de televiziuni, care s-au comportat extrem de civilizat, nu au discutat decat foarte putin sau deloc despre acest "bard".
Folosirea unui limbaj jignitor la adresa majoritatii si confundarea acesteia cu mia (1.000) de interesati si/sau oligofreni ce au fost pe la televiziunile de ne-stiri sau la cimitir, nu face altceva decat jocul acestora, si anume : "Poporul" il regreta pe "primul cantaret al dictatorului asasinat de interese straine tarii".
Faptul ca Paunescu a fost "primul cantaret" este corect. Faptul ca "dictatorul a fost asasinat de interese straine tarii" este, si acesta, corect, chiar daca "paranoicul" trebuia inlaturat.
Dar faptul ca Poporul il regreta si ii regreta, este o chestiune indusa subliminal de posibili experti in manipulare. Ca o fac direct sau prin naivitatea unor oameni cinstiti, este deja o chestiune tehnico-tactica. Strategia este insa evidenta: Distrugerea fibrei crestine a acestui Popor !
Doamne ajuta !
Fie ca biciul Tau sa ne trezeasca din somnul cel de moarte!
Mai ales ca acum tiranii sunt tehno-globalisti, progresisti si
indragostiti de noi.
Toti se bat sa ne fie Conducatori, iar noi sa ramanem cu sindromul Stockholm pe vecie!
Ca doar (sau numai) asta ne invata Miorita.
Oare ?
G'Cousin

Ion de la Chiuiesti spunea...

Pr. Marcel:
Nu stiu daca esti dumneata in masura sa emiti judecati de genul acesta. Roaga-l pe Domnul sa te ierte ca te erijezi in judecator, din postura d-tale! Nu mai bine ai vedea de cele din fisa postului?

Cat despre opiniile unora, pot spune ca dupa razboi multi se arata. Multi si mici!

Georgiana T spunea...

La multi ani, d-le Claudiu Tarziu de ziua pomenirii sf. mucenic Claudiu sarbatorit azi! gandul cel bun si mantuitor, sanatate si pace!

Alexandru Ciolan spunea...

Felicitări pentru articol! Aţi spus exact ceea ce aş fi vrut să spun dacă aş fi socotit subiectul demn de atenţie. Din păcate, Păunescu ne-a bântuit şi înainte de 1990, şi după 1990, şi îi va reuşi să ne bântuie şi după moarte. Cea mai sănătoasă reacţie ar fi să uităm omul, care a fost păcătos ca (sau mai mult decât) semenii săi, şi să lăsăm posteritatea să-i decanteze opera. Să vorbim despre el (adică despre om şi despre operă) peste douăzeci de ani – şi depinde numai de talentul lui literar să constituie atunci subiect de teze doctorale sau să i se mai citească unele dintre poezii. Să-l lăsăm să se odihnească în pace, poate că dacă-şi va găsi liniştea nu ne va mai bântui.

Unknown spunea...

@ Ion de la Chiuiesti:

Cu aceasta ultima interventie pe blogul meu - care vine insa in prelungirea textului pe care l-ati scris pe subiect pe blogul dvs - mi-ati intarit convingerea ca sinteti un nationalist-comunist, care foloseste religia pentru a-si mustra sau muia adversarii de opinie si/sau ideologici.

Fibra totalitara este evidenta in felul in care il trimiteti la "fisa postului" pe un preot, doar pentru ca si-a ingaduit sa aiba alta parere decit dvs. Oare in fisa postului scrie ca un preot nu are dreptul la libera exprimare? Sau ca trebuie sa fie capsoman, isteric si usor manipulabil?

Stimate domn, am observat mai demult ca aproape tot ce apare pe acest blog va face rau. De ce va chinuiti singur? Va rog eu mult, pentru sanatatea dvs, nu mai accesati si nu mai comentati blogul meu. N-as vrea sa faceti apoplexie din pricina unor pareri pe care nu le impartasiti.

Unknown spunea...

@ Alexandru Ciolan:

As fi tacut si eu, dar nu m-au lasat ziarele si televiziunile. La atitea osanale, trebuiau spuse si citeva lucruri de bun-simt, intr-o incercare de a echilibra cit de cit balanta. Vad ca si altii au inteles situatia la fel si abia azi s-au pronuntat pe subiect.

Unknown spunea...

@ Georgiana T:

Va multumesc mult. Cu atit mai mult cu cit putina lume isi aminteste de mine in ziua acestui mucenic. Dar nici eu nu fac mare tam-tam :-)
Ma gindesc insa la exemplul mucenicului Claudiu si ma rog sa mijloceasca pentru mine ajutorul divin. Doamne-ajuta!

Bloggoslovul spunea...

Călinescu despre Slavici, în "Istoria literaturii române":
"În 1925, moartea a scăpat opera de om". Genială formulare - şi care se potriveşte în atâtea alte cazuri (inclusiv în cel de faţă).

Alexandru Ciolan spunea...

Rândurile mele nu erau un reproş că aţi scris, e foarte bine că aţi încercat să îndreptaţi balanţa, am vrut doar să spun că ar trebui să lăsăm timpul să cearnă valoarea, suntem încă sub impresia produsă de omul Păunescu. Poetul Păunescu... să vedem, peste douăzeci de ani, dacă vă dăinui (eu am mari rezerve).
Dumnezeu să-l ierte.

Unknown spunea...

@ Alexandru Ciolan:

Nici nu am luat comentariul dvs drept un repros.
Dumnezeu sa-l ierte!

Ion de la Chiuiesti spunea...

D-le Tarziu, imi cer scuze pentru exprimarea putin nelalocul ei (cauzata de temperament), dar in cazul Pr. Marcel consider ca o luare de pozitie mai radicala(ca a dansului) ar trebui dublata de argumente duhovnicesti, nicidecum de judecati atat de lumesti.

Poate sunt nationalist, dar eu sunt roman si am crescut cu dragoste de tara si de neam. Chiar daca datorita corectitudinii politice nu da bine, nu pot abdica de la principii. Sunt ortodox nu de conjunctura ca altii ci din convingere totala. Dar comunist nu sunt, nici nu am fost iar faptul ca doresc dreptate sociala nu cred ca imi picteaza eticheta asta. Oricum, imi cer iertare!

alexander spunea...

claudiu, la anul se comemoreaza (fie si doar in calendar, dar ma indoiesc), 50 de ani de la "adormirea" lui Mihail Sadoveanu.

Daca te-ai ostenit acum, cu inversunare, impotriva "porcului P.", sa ne asteptam la un text cu "bip"-uri la adresa "zimbrului Sadoveanu"? :)

Unknown spunea...

@ Alexander:

Daca patima de oltean si slujirea de varan (alta rima n-am gasit :-) ) nu te-ar fi orbit, poate ca ai fi remarcat tonul echilibrat pe care l-am avut si faptul ca nu am folosit nici un cuvint greu la adresa raposatului.

Cit despre Sadoveanu, daca o sa i se faca un "festival" asemanator cu acesta dedicat lui Paunescu, fii sigur ca voi avea multe de spus. Dar ma indoiesc, intrucit lumea nici nu-l mai citeste (din pacate, ca are unele scrieri care rezista timpului) pe Sadoveanu, daramite sa mai stie ca acesta a fost mason si unul dintre primii "tovarasi de drum" ai stalinistilor veniti pe tancuri la noi, fapt pentru care a fost rasplatit cu o functie similara cu aceea de sef de stat, presedinte al Marii Adunari Nationale (legislativul unicameral din timpul comunismului - precizez pentru cei mai tineri).

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Si totusi, deosebirea e mare: despre valoarea operei lui Adrian Paunescu mai sunt multe de discutat, in timp ce Sadoveanu este fara indoiala unul dintre cei mai mari prozatori ai nostri, unul dintre cei mai iscusiti manuitori ai limbii romane.

alexander spunea...

da-mi voie :)

Dumnezeu a randuit ca familia unui gorjean de-al meu sa fuga dupa Zavera (de teama urgiei turcesti) pana pe la Iasi, pregatind astfel terenul intemeierii familiei Sadoveanu.

PS. nu ma supar pentru rima ta, doar am fost frati in aceasta slujire :)

Unknown spunea...

@ Paul:

Perfect de acord.

@ Alexander:

Nu confunda un contract cu slujirea - care presupune mai mult decit executarea unui contract, si anume o complicitate, un aparat justificativ si alte mecanisme psihologice :-)

Asa citita afirmatia mea, cred ca n-o sa mai fii atit de iertator. Dar m-ai impins la ea prin felul in care il aperi pe acest idol de pixeli si hirtie - omagiat in jurnalul cu pricina cum rar mi-a fost dat sa vad.

alexander spunea...

Paul, cu ce masura compari tu si pui in balanta o proza scrisa la 1910 si o poezie a anilor '60-'70?

Ba mai mult, poti gasi la Nicolae Iorga o limba romaneasca si mai frumoasa decat la Mihail Sadoveanu.

Sau numai unul are Mitrea Cocor, Pauna mica, Impresii din Soviete...si astea in versuri :)

(stiu, eu sunt orbit de patima telurica a Olteniei, anarhist, anti-monarhist deci pseudo crestin etc etc)

alexander spunea...

"...slujirea - care presupune mai mult decit executarea unui contract, si anume o complicitate, un aparat justificativ si alte mecanisme psihologice"

nu cred ca sunt cuvinte scrise de Claudiu Tarziu. cel putin C.T. pe care il cunosteam eu. Nu cred.

Unknown spunea...

@ Alexander:

Ei na ca te suparasi. Iti spusei doar :-)

Sint acelasi, rau de gura, cum ma stii. Mai mult ca sigur gresesc in privinta ta, dar n-am rezistat ispitei de a-ti da o replica pe masura "ironiei" tale :-)

Ce sa faci, uite-asa se mai limpezesc prietenii intre ei si se mai dez-iluzioneaza.
Sa fim noi crestini, ca se rezolva toate.
Iarta-ma!

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Nu am inteles niciodata chestia asta cu timpul atunci cand se fac comparatii legate de valoare. Tocmai pentru ca valoarea inseamna, printre altele, tocmai depasirea timpului. Pot spune foarte bine ca Dante, care a trait in secolele XIII-XIV, este mult mai valoros decat Paul S. Grigoriu, care face umbra pamantului in veacul al XXI-lea. Sigur ca se poate face comparatia. Iar in privinta lui Sadoveanu nu am spus ca e cel mai mare manuitor al limbii noastre, ci unul dintre cei care o vorbesc si o scriu foarte duios. Mai important in propasirea ei decat Paunescu - dupa parerea mea, care nu sunt nici critic literar, nici mare cunoscator al operei poetului.

alexander spunea...

paul, comparatia cu dante e irelevanta aici pentru ca la altceva ma refeream eu. ma refeream strict la limba si limbaj iar tu (deocamdata) nu scrii in italiana :)

sigur ca la sadoveanu, la creanga, dar si la mateiu caragiale, la sorescu putem vorbi si de o "duiosie" a limbii romane. in timp si dincolo de timp.

in fine...

Lup din Apuseni spunea...

Camarazilor, nu va puneti intrebarea, daca nu cumva, voi sunteti aceia care ii ridicati „statuie” lui Adrian Paunescu, cu atata vorbarie? Daca este atat de neansemnat, de ce nu il lasati in pacea pamantului si sa disecati alte subiecte care marita macar, timpul alocat balacarelilor!
Toate cele bune, si „capul pe umeri”!

Anonim spunea...

http://www.ziarullumina.ro/articole;1429;1;47893;0;Marturii-despre-credinta-si-omenia-lui-Adrian-Paunescu.html

Mosh Guerilla spunea...

@ Anonim (02:14):

Te pomeni ca miine, poimiine Paunescu va fi propus spre canonizare, cu o asa "marturie" de credinta venita de la Patriarhie.

Anonim spunea...

Cred ca gresiti fiind asa radical(i). Omul a facut si el ce a putut pentru vremea lui, atat cat l-a dus capul. Si totusi nu a facut putin. Are si poezii anticeausiste. Iar pana si temnicerii erau de mai multe feluri si nu toti criminali, unii chiar faceau bine din pozitia lor. Cred ca nu sunteti din generatia aceea, de asta vorbiti asa. Oricum lumea nu se imparte in `dreapta` si `stanga` politica, ci duhovniceasca, nu are rost sa amestecam planurile. In mod cert Adrian Paunescu a fost un naiv politic si nu neaparat un model de virtute, dar nici nu merita pus la zid.

Anonim spunea...

Dezvăluiri. Portretul lui Păunescu, făcut de fosta soţie, Constanţa Buzea
"Îl acuz pe Adrian Păunescu de meschinărie"
16 Noiembrie 2010

Poeta Constanța Buzea a fost soția lui Păunescu timp de 16 ani

de MANUELA GOLEA

"Oricâtă gălăgie face, tot alții ies mai talentați, mai cultivați, mai detașați, mai boemi, mai liberi. Inteligența lui sclipitoare nu are clasă/rasă (...). Lacom și avid să parvină."
Constanța Buzea
Laun an de la lansare, jurnalul Constanţei Buzea a revenit în atenţia presei de scandal, datorită amănuntelor picante. Cartea este însă un portret deloc măgulitor al scriitorului Adrian Păunescu şi o frescă a lumii artistice din anii '70.
Constanţa Buzea a strâns în această primă parte a Jurnalului, „Creştetul Gheţarului" (Humanitas, 2009), amintiri din anii 1969 - 1971, perioadă în care a fost căsătorită cu Adrian Păunescu.
„Mâine îmi voi cumpăra nişte flori, ca să nu fiu singură"
Singurătatea, aventurile amoroase, personalitatea dominatoare şi violentă a soţului ei sunt câteva dintre temele volumului. „Mâine, în plinul zilei, la 11.30, împlinesc 28 de ani. (...) Mâine îmi voi cumpăra nişte flori, ca să nu fiu singură (...). Refuz să accept că a uitat de aniversare. Parcă ar fi făcut-o dinadins...", notează Constanţa Buzea în martie 1969. Singurătatea este acutizată şi de tensiunile din familie. „Viaţă tensionată, enervări absurde urmate de hilare reveniri şi înduioşările lui (...). Urât zăcământ aş răscoli dacă aş nota la infinit ce mi se întâmplă zilnic, prin ce fiori de frig trece sufletul meu. Energia celuilalt, agitaţia lui fără istov, dar şi absenţele nemotivate pe mine mă sperie." Soţul ei este veşnic în căutare de noi orizonturi. Află că este înşelată din gura lui şi devine suspicioasă cu fiecare femeie care le calcă pragul. Un episod amplu dezbătut în aceste zile de presa de scandal este cel în care Constanţa Buzea descoperă că Păunescu are copii cu o altă femeie: „Şi, fără să i pese de efect, mi se spovedeşte din orgoliu că este tată şi la altă casă. Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar fi născut gemene". Constanţa Buzea se întâlneşte cu femeia: „Rănită, minţită, nu mă văd în stare să-l iert. (...) Pe el nu-l absolv de vinovăţie. Instantaneu amestec de stupoare şi greaţă".

Anonim spunea...

În acest timp, tânăra mamă însărcinată cu cel de-al doilea copil încearcă să-şi transforme casa, o mansardă din blocul Dalles: „Când ne-am mutat aici, tocmai pleca din mizeria asta Eugen Simion cu familia, care primise în altă parte un spaţiu cu o cameră în plus. (...) Cu mare entuziasm am cumpărat perdele, dintr-o colaborare a lui. La câteva zile voi pune banii la loc. Spun asta pentru că am fost bruscată şi apoi zadarnic iertată. Mâhnirea a rămas. Dacă nu ar fi fost copiii...". Căsnicia se degradează extrem de repede, deşi partenerul mai are mici pusee altruiste: „De Mărţişor mi-a dăruit un pat de răchită, cât să încap singură. Şi o cergă flocoasă imensă", dar între timp „Adrian are mereu de plătit datorii. Se împrumută în stânga şi în dreapta". Fondul Uniunii Scriitorilor este extrem de generos însă. „Acolo avem datorii, eu aproape patruzeci de mii, Adrian o sută de mii. E cam mult!"

Anonim spunea...

„Se iluzionează că absolut orice scrie e desăvârşit"
Constanţa Buzea se străduieşte să bată la maşină „puhoiul de manuscrise" al soţului ei: „E mai mereu acelaşi lucru - exerciţii de versificaţie, un mod incomod, deşi plăcut, de a se goli de energii anarhice. Nu revine asupra textelor decât atunci când le citeşte prietenilor, de la care aşteaptă extaz şi aplauze. Şi le primeşte! Nu suportă nici cea mai mică amendare. Ceva nu mi se pare în ordine. Se iluzionează că absolut orice scrie e desăvârşit". Orgoliul partenerului de viaţă o seacă de energie pe tânăra femeie: „Ambiţia de a fi lider de grup îl munceşte, dar încă nu-i iese. Oricâtă gălăgie face, tot alţii ies mai talentaţi, mai cultivaţi, mai detaşaţi, mai boemi, mai liberi. Inteligenţa lui sclipitoare nu are clasă/rasă (...). Lacom şi avid să parvină. Îşi simte superioritatea, dar e superficial totuşi, posesiv, violent şi gelos...". Dezastrul se instalează treptat în căsnicie: „Îl acuz pe Adrian de meschinărie. Cred că i-ar plăcea să mă şi lovească, nu numai să mă nimicească din priviri.
Recunosc, furioasă, că am început să mă tem de el, fizic sunt vulnerabilă, nu mai am resurse pentru refacere de la un scandal la altul. Uneori arată ca un nebun şi mă înfior". Constanţa Buzea se refugiază în creşterea copiilor şi în poezie. Adrian Păunescu visează să ajungă repede şeful unei publicaţii, poate România literară sau cel puţin Luceafărul. La alegerile din 1971 câştigă şefia pentru Luceafărul, dar a doua zi este contestat. Viaţa literară este foarte agitată, fiecare vrea o felie din glorie şi un post de şef la o revistă: Breban, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Ivasiuc, Bănulescu, Marin Preda şi mulţi alţii agită apele. Amândoi publică din ce în ce mai mult, câştigă bani şi burse. Cota lui Păunescu creşte, pleacă în Elveţia cu Geo Dumitrescu, apoi în Iugoslavia şi în SUA cu soţia. Cu toate astea, „nimic nu ne umple singurătatea în doi".

Anonim spunea...

„Au trebuit câteva zile de tratament pentru ca rănile să mi se usuce"
Violenţa domestică continuă. „Podul palmei răzuit de-a lungul peretelui grunzuros, prin apăsare bărbătească, într-un acces de nervi. Au trebuit câteva zile de tratament pentru ca rănile să mi se usuce. Să mi se vindece baza falangelor, unde pielea se zdrelise până la os. (...) M-am gândit că pentru nimic în lume n-aş fi meritat să fiu pedepsită astfel şi din senin. Măcar din recunoştinţă, că i-am salvat viaţa în două rânduri..." Şi nu foarte târziu, vine alternanţa: „Apoi, Adrian, ca de obicei într-o dispoziţie excelentă, mă redescoperă, având o părere exorbitantă despre sine. E de la sine înţeles că, lângă un exemplar reuşit, nici cei din imediata apropiere nu vor fi de lepădat!".

Sursa: http://www.romanialibera.ro/arte/oameni/il-acuz-pe-adrian-paunescu-de-meschinarie-206053.html