miercuri, 9 martie 2011

Ortodoxie şi legionarism. De la stînga la dreapta

Textul de mai jos va apărea în numărul pe martie al revistei Rost, care va ieşi de sub tipar săptămîna viitoare. L-am postat şi aici, ca să fiu mai aproape de evenimentul care a iscat disputa. Dacă ar fi fost doar atacurile stîngii, aşa de străveziu colorate ideologic şi de ilare, aş fi trecut peste, cu umor, cum am şi încercat. Însă, cîţiva oameni de dreapta au abordat o chestiune care ţine de esenţa legionarismului, fibra creştină, şi de felul în care se raportează Biserica la legionari din acest punct de vedere. Or aceste probleme trebuie lămurite pentru cei care chiar caută adevărul.
___________________________________

Episodul de la Petru Vodă în care un grup de maici i-a cîntat părintelui Iustin Pârvu un imn legionar de ziua sa[1] a declanşat o nouă dezbatere despre raportul dintre Biserică şi Mişcarea Legionară. Stîngiştii au găsit pretextul ca, prin generalizare, să încerce compromiterea ortodoxiei şi să incrimineze sentimentul naţional. Anumiţi oameni declaraţi de dreapta au folosit prilejul pentru a se delimita de legionarism de pe poziţii creştine. În efortul lor, dreptacii se întîlnesc cu stîngiştii, cînd susţin că Biserica este ideologizată şi, prin urmare, trebuie curăţată de legionarism. Concluziile sînt greşite, pentru că premizele sînt false.

Claudiu Târziu

Cîţiva jurnalişti şi publicişti au susţinut acuzaţia unui domn, Marco Maximilian Katz – altminteri amestecat în afaceri cu iz penal –, lider al unui fantomatic Centru pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, precum că într-o mănăstire ortodoxă se face propagandă legionară şi că asta e un act de antisemitism. Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Iaşiului, în subordinea canonică a căreia se află mănăstirile Petru Vodă şi Paltin, au fost somate să ia măsuri. Pe bună dreptate, Patriarhia a arătat că Arhiepiscopia Iaşiului are autonomie şi e singura îndreptăţită să se pronunţe. Arhiepiscopia Iaşiului a dat un răspuns duhovnicesc, dar, spre nemulţumirea pîrîşilor, n-a promis vreo anchetă disciplinară[2]. Nu era cazul. Întîmplarea s-a petrecut într-un cadru privat, deci nu a fost montată pentru a propaga un crez politic, şi numai prin indiscreţia unui participant a devenit publică. Mai limpede, nu s-a cîntat „Sfîntă tinereţe legionară” în biserică, după Sfînta Liturghie, şi nici în vreun marş al măicuţelor asupra Capitalei.
Atitudinea ierarhiei bisericeşti i-a aţîţat pe adversarii BOR din afara şi dinlăuntrul său, care au revenit cu noi acuzaţii: Biserica este infestată de legionari, care i-au şi imprimat un fundamentalism etnico-religios condamnabil[3]. Cu alte cuvinte, dacă eşti ortodox autentic, respingi ecumenismul sincretist, nu tolerezi păcatul (de exemplu, nu închizi ochii la propaganda homosexualităţii), protestezi împotriva iniţiativelor guvernului pentru instituirea controlului absolut asupra persoanei, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fireşti (în cazul actelor de identitate biometrice) şi te mai pune păcatul să-ţi iubeşti şi neamul, atunci eşti legionar. Adică  fascist sau, dacă vreţi mai elaborat, antisemit, eugenist, progromist, terorist şi, în ultimă instanţă, necreştin. Aici, criticii de stînga ai Bisericii se întîlnesc cu unii de dreapta[4].
Soluţia care se impune în subtext este ca Biserica să se curăţe de legionari şi să se vindece de fundamentalism.
Primo: legionarii sau filo-legionarii nu sînt majoritari în Biserică, aşa cum s-ar putea înţelege, şi nici măcar prea vizibili. De altfel, sînt cunoscuţi şi alţi duhovnici foşti legionari, bunăoară părintele Arsenie Papacioc şi părintele Adrian Făgeţeanu, ca să-i numesc doar pe cei mai mari, care n-au fost niciodată surprinşi în vreo manifestare legionară, de vreo şapte decenii încoace. Dar aceştia sînt într-adevăr fundamentalişti: nu se abat o iotă de la Scriptură şi de la Tradiţia creştin-ortodoxă.
Dacă legionarii ar fi majoritari în Biserică, am auzi mai des vorbindu-se despre ei, ar fi putut imprima o atitudine generală, în speţă fundamentalistă, Bisericii, şi probabil că ar fi fost reprezentaţi în Parlament. Aşa, puţini şi cuminţi cum sînt, sînt invocaţi drept bau-bau de adversarii Bisericii sau pentru răfuieli în Biserică.
Desigur, există şi unele lucruri „stranii şi descumpănitoare”[5] care se petrec la Petru Vodă, în ultimii ani, şi care trebuie analizate şi rezolvate, dar ele nu pot fi extrapolate, fără nici un temei, la nivelul întregii ortodoxii româneşti şi nici măcar la cel al întregii obşti din Munţii Neamţului.
Secundo: nu numai (filo-)legionarii sînt fundamentalişti, în sensul trăirii fundamentelor ortodoxiei. Cunoaştem cu toţii o mulţime de exemple de mireni, monahi îmbunătăţiţi şi preoţi vestiţi – fie ei călugări sau parohi – care dau dovadă de un bun fundamentalism.
Tertio: istoricii de mare calibru care s-au ocupat de Mişcarea Legionară nu au căzut de acord asupra caracterului ei fascist. Ar fi oţios să mă apuc să lămuresc eu chestiunea, în cîteva rînduri. Cert este că între legionarism şi fascism sau nazism (asimilat fascismului) există o diferenţă fundamentală: credinţa în Dumnezeu. Fascismul este bazat pe mistica statului, nazismul – pe mistica rasei, iar legionarismul pe creştinism.
O altă deosebire foarte importantă, care izvorăşte din prima: anticomunismul legionar, care era motivat nu doar politic şi patriotic, ci şi teologic. Fascismul şi nazismul au sorginte şi ambiţii socialiste (începînd cu viziunea secularistă şi pînă la naţionalizări şi controlul absolut al statului asupra persoanei), pe cînd legionarismul a fost o mişcare de tip conservator, adică de dreapta, cultivînd şi apărînd primatul spiritual, principiul monarhic, ideea naţională, tradiţia, familia, proprietatea (fără de care nu există libertate – spunea Petre Ţuţea). Nu degeaba în această mişcare au intrat şi o pleiadă de aristocraţi şi moşieri, alături de spuma intelectualităţii vremii, mulţime de studenţi, ţărani şi muncitori.
Legat de caracterul creştin şi conservator al legionarismului, ajungem şi la ce-i doare mai mult pe criticii de dreapta. Aceştia atacă legionarismul la esenţă şi susţin că nu există nici o compatibilitate între creştinism şi legionarism[6]. Drept care Biserica trebuie să se lepede de legionarii creştini, dacă aceştia nu s-au dezis de Legiune[7], şi să condamne Mişcarea Legionară – chiar dacă e „moartă şi îngropată”[8] –, din care nu mai poate fi recuperat nimic[9]. Locul astfel lăsat liber ar putea fi ocupat de autenticii conservatori[10]. Cei trei preopinenţi ai mei (care erau doi: d-l Mircea Platon) se îndoiesc însă că Sinodul va face ceva în acest sens, căci de ce s-ar debarasa de legionari, dacă nu s-a scuturat de comunişti?[11]
Aşadar, acum legionarilor li se neagă şi fibra creştină. După ce „reeducatorii” din anii ’50, de la Piteşti, de la Gherla şi din alte temniţe comuniste, au încercat să-L scoată pe Hristos din sufletele legionarilor prin tortură, acum noii „educatori” ai naţiei afirmă că Hristos nici n-a fost vreodată în sufletele legionarilor!
Dacă mergem la scrierile considerate doctrinare ale Legiunii, semnate ce C. Z. Codreanu, I. Moţa, I. Banea, Gh. Istrate, am zice că Mişcarea a fost una creştină[12] . La fel, dacă parcurgem scrierile unor minţi strălucite martore ale fenomenului, iar unele implicate în el: Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Eliade, N. Steinhardt. Al. Paleologu, Gheorghe Racoveanu, pr. Ilie Imbrescu şi încă mulţi alţii[13].
Mi se va replica probabil că în teorie legionarii erau creştini, dar cu practica stăteau mai rău. Ba poate mi se va spune şi că legionarii au devenit cu adevărat creştini numai în puşcăriile comuniste.
Avem însă şi aici o abundentă literatură ştiinţifică şi memorialistică din care reiese că legionarii frecventau slujbele religioase, că îşi ajutau aproapele prin tabere de muncă organizate special pentru construirea de case nevoiaşilor, cantine şi cămine sociale, poduri etc., că la Mişcare au aderat foarte mulţi preoţi şi călugări ş. a. Faptul că din cei 2200 de preoţi ortodocşi închişi de comunişti – cifră documentată pînă în prezent – covîrşitoarea majoritate erau legionari trebuie să ne spună ceva despre creştinismul Mişcării. Numărul de faţă al revistei ROST îi este dedicat părintelui Florea Mureşanu, ucis în temniţă de comunişti, după ce a ridicat un schit fără aprobare. A fost legionar şi nu s-a dezis de Mişcare pînă în ultima clipă. Nu e o excepţie. O fi el creştin, în opinia d-lor Racu şi Fedorovici? Or fi creştini alţi martiri ortodocşi din timpul comunismului, ca maica Mihaela Iordache sau Valeriu Gafencu, legionari pînă la moarte şi ei, şi consideraţi sfinţi încă fiind în viaţă? Or mai fi creştini marii noştri duhovnici Adrian Făgeţeanu, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Constantin Voicescu, Gheorghe Calciu, care niciodată nu s-au „pocăit” de trecutul legionar? Mai au ei vreo şansă la mîntuire, sau numai noii „conservatori”?
Oare nu cumva puşcăriile comuniste s-au umplut de mucenici şi de sfinţi pentru că aceştia fuseseră pregătiţi pentru suferinţă şi jertfă în cuiburile Mişcării?[14] Ce altă grupare politică a mai dat atîta cantitate de jertfă? O jertfă asumată[15].
Că legionarii au şi greşit, e sigur, dar ce lucrare omenească este fără de greşeală? Măcar ei şi-au ispăşit erorile şi vărsările de sînge.
D-l Al. Racu afirmă că, dacă îi judecăm cu măsura Bibliei, singura valabilă acum ca şi în urmă cu 70 sau cu 700 de ani, legionarii ies prost. Poate că da, dar asta nu înseamnă că nu au fost creştini. Chiar şi atunci cînd au recurs la violenţă extremă, pentru că au făcut-o considerîndu-se într-un război sau în legitimă apărare, au vrut să apere fiinţa neamului şi au ripostat la terorismul de stat. Din acest punct de vedere, teologul Gheorghe Racoveanu şi Mitropolitul Athanasie Mironescu ne spun că Biserica îi iartă pe cei „necuraţi cu mîinile”, care ucid în război sau în legitimă apărare[16]. Şi dacă n-ar fi aşa, am avea o istorie de criminali şi de domnitori daţi anatemei, în frunte cu Ştefan cel Mare şi Sfînt.
Este interesant cum unii dreptaci îi admiră pe luptătorii din rezistenţa armată anticomunistă din munţi din anii ’50 – majoritatea legionari – şi cum în acelaşi timp îi condamnă pe legionarii care au scos pistoalele împotriva autorităţilor care îi ucideau fără vină şi fără judecată, doar pentru a-i opri să ajungă la guvernare în anii ’30.
Ajuns aici, trebuie să remarc o nouă asemănare între stîngişti şi aceşti pretinşi „conservatori”: dubla măsură. În vreme ce primii pot justifica la nesfîrşit crimele comunismului, dar n-au nici o înţelegere pentru accidentele sîngeroase la care au fost împinşi legionarii[17], ultimii condamnă şi ei asasinatele legionare ignorînd cu bună ştiinţă faptul că acestea au fost provocate de uciderile sistematice la care au fost supuşi de „democraţii” liberali şi ţărănişti aflaţi la putere – cărora evident le găsesc scuze. Pentru stîngişti comunismul e o idee bună, dar aplicată greşit. Pentru „conservatori”, ţărăniştii şi liberalii sînt reprezentanţii tradiţiei naţionale şi creştine de la care ar trebui să se revendice o nouă dreaptă. Şi din acest punct de vedere, devine oarecum logic faptul că se străduiesc să pună legionarismul pe acelaşi plan cu comunismul. 
Aceasta este găselniţa de ultimă oră a domnilor care se consideră singurii conservatori adevăraţi, delimitarea de legionarism prin asemuirea lui cu comunismul. La fel cum oamenii de stînga spun că regimul comunist al lui Ceauşescu a fost fascism. Deci, prin deturnarea adevărului.
În sfîrşit, se mai întîlnesc într-un punct stîngiştii şi dreptacii despre care am tot făcut vorbire: îi presupun (filo-, cripto-, neo-)legionari pe toţi cei ce încearcă să fie obiectivi faţă de legionarism[18].
Aşa încît mie unuia conservatorismul acestor dreptaci îmi pare că aduce foarte mult cu cel al „conservatorilor” lui Dan Voiculescu.
Închei, asigurîndu-vă că acest articol nu are o miză ideologică sau partinică. Nu cred în posibilitatea repetării fenomenului legionar. Dar cred în nevoia de a restaura adevărul – pe care altminteri preopinenţii „conservatori” susţin că-l slujesc cu orice preţ, dar în fapt îl amputează pentru a încăpea în tiparul prejudecăţilor şi al fricilor lor de dată recentă.


[1] Pe 10 februarie, Arhimandritul Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă (jud. Neamţ), a împlinit 92 de ani. În tinereţea sa venerabilul duhovnic a fost legionar, motiv pentru care, de altfel, a suferit 17 ani de închisoare, sub regimul comunist. Măicuţele de la Mănăstirea Paltin – ctitorie tot a bătrînului duhovnic, aflată în apropierea Mănăstirii Petru Vodă – au vrut să-i facă o bucurie părintelui Iustin şi i-au cîntat, în chilia sa, printre altele, şi Sfîntă tinereţe legionară. La scurt timp, unul dintre participanţi, stupid sau provocator, a postat înregistrarea video a momentului pe internet, ceea ce a stîrnit un scandal mediatic.
[2] „Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)” – din comunicatul de presă difuzat pe Agerpres, la 22 febr. a. c. (Sublinierile mele, ca peste tot în note – C. T.)
[3] De pildă: „Ce s-a întîmplat recent la mănăstirea lui Iustin Pârvu nu este şi nu trebuie interpretat ca un «incident». Aniversarea cu parfum legionar a călugărului este doar expresia cea mai stridentă a unui fundamentalism ce caracterizează o parte deloc de neglijat a clerului şi a laicilor practicanţi din BOR. […] După ce l-a «girat» de două ori, patriarhul nu ar fi fost, aşadar, consecvent cu sine însuşi dacă l-ar fi apostrofat acum pe bătrînul fost legionar şi fost deţinut politic în închisorile comuniste. În al doilea rînd, o atitudine tranşantă ar fi prezentat riscul de a stîrni «sminteală» în Biserică. Patriarhul îşi cunoaşte foarte bine «turma». Ştie că nu sînt puţini cei care ar fi în stare să cînte din toţi rărunchii «Sfîntă tinereţe legionară», pe care astfel i-ar putea pierde. […] Fundamentalismul nu va dispărea însă din BOR odată cu foştii legionari. Ca o boală ruşinoasă, acesta s-a trasmis deja la mulţi din tînăra generaţie. Asta poate şi pentru că BOR a condamnat masoneria, în perioada interbelică, dar niciodată legionarismul” – Mirela Corlăţan, “Oaza verde de la Petru Vodă”, Evenimentul zilei, 23 febr. 2011.
Sau mai subtila aserţiune a sociologului Mirel Bănică: “A existat o legătură între Biserica Ortodoxă şi Mişcarea Legionară? Răspunsul e unanim şi simplu: da, a existat în anii '30. […] Marea problemă nu este gradul de colaborare dintre Mişcarea Legionară şi BOR. Marea problemă este memoria acestei colaborări. Ce a mai rămas din ea după 70 de ani, pentru că memoria lucrează foarte selectiv şi are tendinţa de a uita părţile negre şi de a le scoate la suprafaţă pe cele luminoase” – Mirel Bănică, în dialog cu Vlad Mixich, pe site-ul Hotnews.ro, 22 febr. 2011, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8328108-sociologul-mirel-banica.htm.
[4] În subsolul textului intitulat “Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici”, publicat de d-l Alexandru Racu pe blogul său, d-l Mircea Platon scrie: “Deci ML poate fi înţeleasă, dar nu poate fi asumată, ca şi concept, nici măcar ca «etapă depăşită astăzi, dar valabilă atunci». Nu era valabilă nici atunci, era o fundătură, pentru că înhăma Ortodoxia la elanurile fasciste ale epocii.” (http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/, la 1 mart. 2011)
D-l Alexandru Racu are deja o serie de articole şi de intervenţii la rubricile de comentarii pe blogul meu şi al d-lui Răzvan Codrescu care îi marchează obsesia pentru delimitarea de legionarism, cînd de pe poziţii creştine, cînd e pe poziţii antifasciste.
[5] După cum observă d-l Răzvan Codrescu într-un comentariu pe blogul meu: „Oamenii Bisericii, şi mai ales monahii, pot privi mai favorabil sau mai defavorabil o doctrină sau o ideologie politică, dar de aici pînă la a şi-o asuma la paritate cu religia şi a deveni purtătorii ei de stindard e un salt deconcertant, de o sminteală vecină cu erezia.
Oricîte părţi bune ar fi avut Mişcarea Legionară în contraponderea relelor prin care e judecată cu precădere, şi oricît s-ar fi prevalat ea însăşi, teoretic şi practic, de relaţia cu Biserica, legionarismul rămîne o afacere omenească şi conjuncturală, ba una care aparţine organic altui ceas istoric. Ea poate constitui, ca orice lecţie a istoriei, cu bunele şi cu relele ei, o experienţă referenţială pentru o nouă dreaptă creştină românească, dar nu mai poate fi reiterată ca atare (căci istoria – ne place sau nu ne place – are o dinamică contextuală care nu îngăduie repetiţii şi «încremeniri în proiect») şi cu atît mai mult nu poate să fie absolutizată religios, ca doctrină şi mijloc de mîntuire. ( la articolul „Un răspuns la scandalul «fasciştii de la Mănăstirea Petru Vodă»”, http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html, din 21 febr. a. c.).
[6] “Păcatul obştii de la Petru Vodă este acela de a crede că legionarismul şi creştinismul sînt compatibile. Păcatul ierarhiei B. O. R., al Sfîntului Sinod mai precis,  este acela de a considera că întîmplarea de la mănăstirea nemţeană poate fi expediată ca o simplă chestiune de jurisdicţie, ca o neregulă locală” – scrie absolventul de Teologie Gh. Fedorovici pe blogul său. Şi mai departe este de acord cu Mirela Corlăţan: “Prin urmare, o Biserică care a condamnat francmasoneria datorită ostilităţii ei faţă de creştinism şi faţă de adevărul omului nu poate să pretindă că nu este deopotrivă responsabilă în legătură cu o mişcare care se foloseşte de creştinism în ostilitatea ei faţă de alte religii (mozaică, în cazul legionarismului) şi faţă de adevărul omului” – Gheoghe Fedorovici, în „Legionarism şi ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire ortodoxă din România”, pe blogul său, http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/02/legionarism-si-ortodoxie-citeva.html, la 27 febr. 2011)
D-l Fedorovici deformează intenţionat adevărul: antisemitismul legionarilor, aşa după cum reiese din scrierile şi faptele lor, n-a fost nici religios, nici rasial – ceea ce ar însemna că a fost unul de structură, care ar fi rămas pînă azi la supravieţuitorii Mişcării Legionare sau simpatizanţii ei –, ci unul social – determinat de dominaţia economică şi politică a evreilor în statul român –, deci unul conjunctural şi care nu se mai justifică o dată cu schimbarea contextului. Iar acest tip de antisemitism nu era condamnabil în epocă aşa cum este azi.
[7] “În acest sens, dacă evoluţia de la legionar la sfînt este posibilă şi de dorit (lucru care trebuie repetat în mod insistent), dar cu condiţia pocăinţei reale, canonizarea legionarismului este aberantă” – Alexandru Racu, în “Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici”, pe blogul său: http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/, la 1 mart. a. c.
Aberantă este şi afirmaţia că a cerut cineva canonizarea legionarismului. Sînt grupuri de credincioşi care solicită canonizarea unor persoane considerate sfinte, ca Valeriu Gafencu, Ilie Imbrescu, Ilie Lăcătuşu, care au fost legionari, dar mai presus de asta au fost creştini autentici.
[8] Apud Gh. Fedorovici, ibidem.
[9] “Ca orice păcat, episodul legionar nu poate fi încheiat decît de şi în Biserică. El nu este încheiat pentru că zace încă în păcat. Şi nici nu poate fi încheiat de o ierarhie care doar îl administrează, nu îl şi trăieşte pe Hristos. Hristos s-a făcut asemenea nouă în toate afară de păcat pentru a ne scoate din păcat cu toate ale noastre. De aceea, dacă pot exista, şi chiar există numeroşi legionari creştinaţi, nu pot exista creştini legionari decît în măsura în care există o confuzie extremă în legătură cu semnificaţia celor doi termeni.
Aşa cum o icoană mincinoasă nu poate fi restaurată, tot astfel nu e nimic de recuperat din Mişcarea Legionară” – Gh. Fedorovici, ibidem.
[10] “Nu incitarea la rebeliune legionară este problema, ci faptul că legionarismul faultează constant orice articulare teologico-politică creştin ortodoxă în spaţiul românesc” – scrie Al. Racu, răspunzînd unui comentator (http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/). Iar d-l Fedorovici, în altă parte, spune că Răzvan Codrescu şi Claudiu Târziu “nu vor reuşi să recupereze legionarismul, dar vor compromite conservatorismul”.
[11]Din punctul meu de vedere, nu e de mirare că o ierarhie a Bisericii Ortodoxe Române care a refuzat să-şi clarifice legăturile (câte au fost) şi complicităţile (câte au fost) cu regimul comunist, refuză să trateze cu seriozitate, adică din punct de vedere dogmatic şi canonic, tentativele de a instrumentaliza legionar Ortodoxia. Astăzi, problema legăturii B.O. R. cu «legionarii» e problema legăturii B. O. R. cu comuniştii” – Mircea Platon, în „Primăvară, aburi şi «gloanţe», pe http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/, la 1 mart. 2011)
[12] Iată, de pildă, mărturisirea de credinţă făcută de Ionel Moţa chiar la naşterea Legiunii: „De la icoană şi altar am pornit, apoi am rătăcit o bucată de vreme purtaţi de valurile omeneşti şi n-am ajuns la nici un mal, cu toată curăţenia impulsurilor noastre... Acum, cu sufletul greu, răzleţiţi, sfîrtecaţi, ne strîngem la adăpost, la singura căldură şi alinare, tărie şi reconfortare a noastră, aducătoare de puteri, la picioarele lui Iisus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului – la icoană... Noi nu facem, şi n-am făcut o singură zi în viaţa noastră, politică... Noi avem o religie, noi sîntem robii unei credinţe. În focul ei ne consumăm, şi în întregime stăpîniţi de ea, o slujim pînă la ultima putere” – Ion I. Moţa, în articolul „La icoană”, din revista Pămîntul strămoşesc, an I, nr, 1, din 1 aug. 1927.
Sau: începuturile Mişcării povestite de Corneliu Z. Codreanu. „Patru linii brăzdează mica noastră viaţă iniţială: 1. Credinţa în Dumnezeu. Toţi credem în Dumnezeu. Cu cît eram mai încercuiţi şi mai singuri, cu atît preocupările noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu... Aceasta ne dădea o tărie invicibilă şi o seninătate luminoasă în faţa tuturor loviturilor” – C. Z. Codreanu, Pentru legionari, Ed. Scara, 1999, p. 234)
Sau: „În locul necredinţei şi ateismului masonic, care tinde să înstăpînească domnia iudaismului, negând pe Dumnezeu şi religia Lui, ridicînd la locul de slavă Natura şi drept manifestare a credinţei dumnezeieşti oribila ţopăială din hrubele masonice, generaţia legionară vine cu credinţa în Dumnezeu, ca cea dintîi şi cea mai puternică idee de bază” – Ion Banea, Rînduri către generaţia noastră, 1935.
[13]  „În timp ce toate revoluţiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluţia legionară are drept ţintă supremă mîntuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu” – Mircea Eliade, în „De ce cred în biruinţa legionară”, ziarul Buna Vestire din 17 dec. 1937.
“Legionarismul e mistic-creştin. […] Legionarismul se salvează prin creştinismul stăpînitor înlăuntrul lui. Adică legionarul nu se simte bine decît în umbra bisericilor şi a troiţelor. […] Legiunea a fost singura mişcare de revigorare creştină şi naţională din acest veac, din România” – Petre Ţuţea, în Jurnal cu Petre Ţuţea, Radu Preda, Humanitas, 1992, pp. 105 şi 108.
“Activitatea şcolii lui Codreanu, însemnînd o însănătoşire a sufletului tineretului, era totodată un ajutor imens dat Bisericii. [...] Faptul că bisericile erau pline de tinereţe legionară este grăitor. E de mirare neînţelegerea întîlnită la înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preoţii de mir şi călugarii au simţit de unde le vine ajutorul. Şi au îmbrăţişat, cu riscuri, străduinţa lui Corneliu Codreanu” – Ilie Imbrescu, Ucenicul harului divin, Apostrofa unui teolog. Biserica şi Mişcarea legionară, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1940.
Vezi şi: Mişcarea Legionară şi Biserica. Omenia şi frumuseţea cea dintîi, de Gh. Racoveanu, reed. Ed. Samizdat, 2005, Creştinismul Mişcării Legionare, de Flor Strejnicu, Ed. Imagio, Sibiu, 2000, şi Jurnalul fericirii, de N. Steinhardt, Ed. Dacia, 1991.
[14] Apropo, d-nii Fedorovici şi Racu, care nesocotesc martirajul legionarilor, încep să se apropie de viziunea d-lui Andrei Pleşu, pe care altminteri cei doi îl urăsc sincer, anume aceea că românii n-au vocaţie martirică şi că de aceea sacrificiul legionarilor este neromânesc şi necreştinesc. D-l Pleşu îşi motivează părerea: n-a văzut nici un preot să protesteze împotriva dărîmării bisericii. Nici măcar pe părintele Gheorghe Calciu, care făcuse 16 ani de închisoare, în care a trecut şi prin „reeducarea” de la Piteşti, şi totuşi a avut curajul să se ridice împotriva regimului şi să mai facă încă 5 ani de temniţă. Cazul Calciu a produs multă emoţie în epocă, dar probabil că d-lui Pleşu nu i-a spus nimic… pentru că eroul era legionar. („Andrei Pleşu despre «gîndirea de meci» a românilor”, pe Hotnews.ro, 26 febr. a. c. http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8342358-andrei-plesu-despre-gandirea-meci-romanilor-rapidisti-stelisti-basescisti-pontisti-antonescisti-lumea-noastra-arata-stadion-fara-arbitri.htm)
[15] „Cînd am terminat de citit evangheliile, am înţeles că stau aici în închisoare din voia lui Dumnezeu: că, deşi n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepseşte pentru păcatele mele şi-mi pune la încercare credinţa mea. M-am liniştit. A căzut liniştea asupra zbuciumului meu din suflet, cum se lasă seara liniştită la ţară peste zbuciumul, zvîrcolirile şi încordările lumii” – C. Z. Codreanu, Însemnări de la Jilava, p. 48. Este doar un exemplu, pe care îl am acum la îndemînă, dar în memorialistica legionară sînt zeci, dacă nu sute de astfel de dovezi că legionarii s-au jertfit conştienţi de păcatele lor, ba mai mult, şi-au asumat şi partea de vină pentru păcatele neamului.
[16] „Biserica ecumenică, paznică a poruncilor din Evanghelie, dar şi singura deţinătoare a «adevărului lucrurilor», nu priveşte în acelaşi chip păcatul uciderii; ci felurit. Căci, iată, dacă un ins singuratec a ucis, fără voie ori în legitima lui apărare, Biserica îl opreşte de la împărtăşanie vreme de 10 ani de zile, ca ucigaş. Pe cei care ucid însă – cu bună ştiinţă – pentru salvarea comunităţii de destin, pentru salvarea naţiei lor, aceeaşi Biserică ecumenică îi opreşte de la împărtăşanie vreme de 3 ani, ca pe nişte necuraţi cu mîinile” – Gheorghe Racoveanu, Mişcarea Legionară şi Biserica. Omenia şi frumuseţea cea dintîi, reed. Ed. Samizdat, 2005.
Şi: „Sînt unele cazuri extraordinare în care datorii mai înalte fac a fi iertat a ucide pe altul. Aceste cazuri sînt următoarele: dreptul la legitimă apărare şi uciderea într-un război de apărare” –  Athanasie Mironescu, Mitropolit-Primat al României, membru al Academiei,  Manual de Teologie Morală, Bucureşti 1895, la capitolul II, secţiunea a treia, intitulat „Păcatele împotriva datoriei omului de a îngriji pentru trupul şi sănătatea aproapelui. Omorul”.
[17] Cronica unor violenţe politice. Violenţele guvernului şi violenţele legionare, de Nicolae Roşca, Editura Mişcării Legionare, Madrid, 1991. O statistică pe două coloane a violenţelor din cele două părţi, din care se poate vedea că asasinarea cîtorva demnitari români a fost riposta legionară după ani întregi de prigoane în România interbelică: sute de legionari ucişi, mii de legionari maltrataţi şi arestaţi, partidele lor politice scoase în afara legii fără nici un motiv.
[18] Curios, tocmai ei, „conservatorii” care ricanează în faţa „conspiraţionismului” filolegionarilor, dau dovadă de scenarită cronică: bunăoară, ne acuză pe noi, cei de la ROST, că recuperăm legionarii pentru a-i  pune “în slujba unor interese politice actuale care nu au nimic de a face cu un autentic conservatorism românesc” (adică a intereselor PDL, Fundaţia Creştin-Democrată a lui Teodor Baconsky, Vl. Tismăneanu, H.-R. Patapievici –  organizaţii şi persoane pe care nu o dată le-am criticat). Şi ce am cîştiga noi sau pedeliştii? Am compromite conservatorismul. Chiar dacă PDL n-are nici un interes în asta, iar noi ne-am asumat public conservatorismul pe cînd d-nii Fedorovici şi Racu nici nu ştiau bine să deosebească stînga de dreapta, partidul lui Voiculescu se numea încă Umanist, iar PD(L) era în Internaţionala Socialistă.

25 Comentários:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Iar Nicu Steinhardt si Petre Tutea le vor fi mereu pietre de poticnire acestor oameni, tocmai pentru ca, desi nu au fost legionari, au avut opinii asemanatoare celor exprimate mai sus. Dar pe cei doi ii vor ierta "aparatorii conservatorismului", pentru ca au scuza ca au murit.

Adrian P spunea...

In sfarsit. De cand asteptam o astfel de opinie.

Indraznesc sa le recomand "dreptacilor" (pentru ca acestia sunt mai putin intoxicati cu ideologia politic-corecta decat ceilalti) doua texte:
1. "Valeriu Gafencu - Sfantul inchisorilor" (capitolul "Valeriu si educatia legionara" - pag 19-39)
http://www.scribd.com/doc/29246387/Valeriu-Gafencu-Sfantul-Inchisorilor
2. "Viata parintelui Gheorghe Calciu" (pag 24-33)
Pe aceasta nu am gasit-o pe internet.

Anonim spunea...

Pentru articole ca acesta,tata va simpatizeaza si citeste revista Rost!Succes si la cat mai multe articole asemanatoare!

Cornel spunea...

Este asa de evident ca legionarii au fost crestini (chiar daca nu neaparat sfinti) incat toata discutia mie mi se pare absurda. Numai niste necinstiti sau niste imbecili pot contesta crestimismul sau ortodoxissmul ML. Cum dl. Mircea Platon (spre deosebire de dl. Feodorovici) poate fi banuit de orice defect din lume cu exceptia aceluia ca ar fi prost, e clar ca e sau a ajuns, din orgoliu, de o profunda necinste sufleteasca. Despre dl. Racu am spus alta data ce cred si nu mai gasesc cazul sa revin (de el se ocupa bine in ultima vreme dl. Radu Greuceanu, ce se bucura de tot repsectul meu).

Cornel spunea...

Cum sa nu fie crestina o miscare in care au fost membri sau simpatizanti declarati 2000 din cei 10000 de preoti cati erau pe atunci in Romania (vezi Francisco Veiga, care e un istoric obiectiv), de care au fost legati in tineretea lor mai toti duhovnicii nostri mari din perioada postbelica si care a dat martiri pentru Hristos de talia lui Valeriu Gafencu? Ce tot trebuie demonstrat ca iarba e verde si cerul e albastru?! Daca unii sunt daltonisti si vad totul in rosu, asta e problema lor. Sa se caute!

Pr. Marcel Răduţ Selişte spunea...

Curajos articol si marturisitor. Frate Claudiu, toata agitatia "anti-legionara" a unora este provocata de cel putin doua cauze. Prima: sunt unii nefericiti care traiesc pe bani frumosi jucand rolul activistilor corectitudinii politice. Cum apare un asa-zis atac anti-semit, homofob, legionar etc., hop, si ei, cu gura si scandalul. Nu de astia imi este mie teama. A doua: sunt numerosi indivizi in administratia statului, in lumea afacerilor si (din pacate!) in ierarhia Bisericii care au facut pact cu diavolul comunist. Este simplu si eficient sa dai cu pietre in mortii din Legiune (care unii morti pentru noi sunt Mucenici). Scandalul "legionar" acopera trecutul lor rosu. Vrei sa marturisesti despre Hristos si te ridici impotriva sistemului economic si politic sau a caderilor din Biserica? Esti "rascolnic", esti legionar, esti un pericol pentru "democratie" si pentru "credinta". Ti se pune eticheta. De acesti indivizi imi este teama pentru ca aici aflam o putere mult mai mare si mai periculoasa - Diavolul. Ingerul cazut se foloseste de orice pentru a ne opri de la mantuire. Acum se foloseste de memoria celor care au murit pentru Hristos in inchisorile comuniste, pervertind-o prin slujitorii lui din lume, o face pricina de dezbinare, de zarva, de intuneric. Noi sa ramanem marturisitorii lui Hristos, sa-i purtam in rugaciuni pe Sfintii Inchisorilor si sa le urmam credinta nestramutata in iubirea lui Dumnezeu. Post cu rugaciune, pace si fapte bune, Doamne-ajuta!

Anonim spunea...

Intr-adevar parinte Radut-Seliste, scandalul acopera ,,trecutul rosu'' al lui Mircea Platon &co. Chiar credeti in ceea ce spuneti? Cititi argumentele celor de alta parere referitoare la ceea ce s-a spus mai sus http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-gheorghe-fedorovici/
Li se pun multe vorbe in carca celor critici la adresa Legiunii, care n-au fost niciodata rostite.

Anonim spunea...

Ar trebui citit ce a scris in „Telegraful roman” Parintele Dumitru Staniloaie despre Mota si Marin, sau declaratia sa de cu putin inainte sa moara: “Jertfa acestor doi baieti viteji are semnificaţia unei ofrande aduse lui Dumnezeu de poporul roman”. Sau nici Parintele Staniloaie nu mai e ortodox?!
Sau poate ca Mircea Eliade, care a declarat ce a declarat in „Buna Vestire” si mai tarziu a scris in memoriile sale ca Legiunea lui Codreanu a reprezentat „singura mişcare politică românească ce lua în serios creştinismul şi Biserica”, n-o fi fost decat un cretin, de rasul lui Platon, Racu si Fedorovici?!
Sau Parintele Nicolae Steinhardt, cand a scris elogios despre spiritul crestinesc al legionarilor din inchisorile comuniste si l-a numit pe Valeriu Gafencu „Sfantul inchisorilor”, o fi fost si el numai un evreu pervers si un crestin tembel, care astazi ar fi fost ridiculizat pe bloguri de „conservatorii” lu’ peste?!
Dar oare ce „conserva” acestia trei „conservatori” daca tot trecutul nostru e tarat si gresit, cu tot cu Biserica „fundamentalista” si cu toti corifeii culturii nationale, de la Mihail Eminescu si George Cosbuc la Nicolae Iorga si Octavian Goga si de la Nichifor Crainic si Nae Ionescu pana la Mircea Eliade si Nicolae Steinhard?! Oare nu isi „conserva” ei numai ideile lor fixe, care ar trebui sa tina loc de adevar si de istorie? Din ce scriu cei trei cam asta rezulta: ca dreapta si crestinismul sunt numai ei, iar in rest e rau tot ce a fost si tot ce misca! Si acesti oameni umbla liberi si fara dunga rosie pe buletin!

Anonim spunea...

felicitari frate Claudiu ! excelent spus!

ps: o parere despre "fratele" mihail neamtu? referitor la asta...?

http://www.cotidianul.ro/139282-Baietii-din-gasca-Basescu-se-premiaza-intre-ei

eu aveam o parere buna despre acest personaj, dar articolul ala m-a cam "smintit"...ce parere ai?

Doamne ajuta si post cu spor duhovnicesc!

Anonim spunea...

Din pacate, sincer, Cornel are dreptate in tot ceea ce spune. Pacat, mare pacat, ca unii si-au pierdut ... rostul.
Nu pot decat sa ma rog pentru MP si GF. Voi pastra citatele lor superbe pe biroul meu.
Ii voi urmari in continuare cu intelegere si speranta ca vor intelege candva cat de mult rau (isi) fac.
D-le Tarziu, de data aceasta sunt perfect de acord cu ceea ce ati scris. Cu tot !
Doamne ajuta !
G'Cousin
P.S. Astfel de analize pertinente referitoare la miscarea legionara eram obisnuit sa le gasesc pe blogul d-lui Codrescu. Dar iata ca dansul nu este singurul care gandeste si simte atat de adevarat :-)
Sa ne rugam si pentru cei care il tot filmeaza pe Pr. Justin, pentru Parinte,dar si pentru Vasilica Militaru http://emilia-corbu.blogspot.com/2011/03/vasilica-militaru-se-autosuspenda-din.html
(prefer sa va dau acest link, cu toate ca "prietenii" care au preluat aceasta stire sunt multi si aceeasi)

Anonim spunea...

Domnule Târziu vă rog mai multă atenţie la detalii "Or fi creştini alţi martiri ortodocşi din timpul comunismului, ca maica Mihaela Iordache sau Valeriu Gafencu, legionari pînă la moarte şi ei", din ce am citit eu până acum, inclusiv cartea prietenului său Ianolide, Gafencu nu a murit legionar, Gafencu nu s-a căit că ar fi fost legionar pentru că nu vedea nimic rău în asta dar tot el le cerea fraţilor de suferinţă să caute să se detaşeze de orice aparteneţă politică şi să-şi definească credinţa ca "singa platformă politică". Gafencu a murit creştin, nu legionar.

Ovidiu Hurduzeu spunea...

In Romania este foarte greu, chiar imposibil, sa fii om de dreapta crestin si sa nu-ti asumi traditia legionara chiar daca nu ai cu legionarii nici in clin nici in maneca. In Romania de astazi, conservatorismul adevarat exista doar in chip de atitudine de viata, neideologica. Ca ideologie este un import american, via paleoconservatorii americani Gottfried&Co., supus atentiei publicului romanesc prin stradaniile lui Mircea Platon. Din pacate, si in SUA, precum recunoaste Gottfried,conservatorismul este mort. Cand in mentalul colectiv, sustinut in mare parte si de realitatea istorica, miscarea legionara = dreapta, nu prea vad cum ai putea sa dai Legiunea la o parte si sa convertesti intreaga dreapta romaneasca la un transplant paleoconservator. Cand spui "miscare conservatoare" spui dreapta, spui traditia politica romaneasca si, vrand nevrand, treci prin Legiune. Daca vrei sa joci pe teren sigur, curatat de mine, trebuie sa treci de cealalta parte a baricadei, la neoconii de pe Dambovita. In "A Treia Forta. Romania profunda." Mircea Platon prezinta un conservatorism neideologizat ca atitudine de viata si factor de cultura, ca o componenta de baza a "Romaniei profunde". De indata ce rupi conservatorismul de "Romania profunda" (pe motiv ca ai pierdut controlul asupra ei), conservatorismul nu mai are de ce sa se agate decat de ideologie. Ideologia dreptei peste care bantuie fantoma lui Zelea. Te lupti cu Zelea?

Mircea Puscasu spunea...

Ortodoxia nu e inchisa in manualele ce se predau azi la Teologie, Ortodoxia e viata in Duhul Domnului si forme de manifestare ale acestei Vieti Prea-Pline sunt mereu noi, potrivite vremurilor, fara de vreo schimbare a Dogmele Dumnezeiesti sau a virtutiilor.
Dumnezeul nostru stie sa insufle forme mereu noi si potrivite:
- Organizarea politica si sociala a crestinilor, raspandirea la nivel de stat, imparatie a propovaduirii crestine a cunoscut Forme Insuflate, de la Sfantul Constnatin (tocmai de aceea numit si intocmai cu Apostolii) si Teodosie, la Sfantul Imparat Iustinian, care au decazut in forma si istorie, dar au ramas in arhietip, ca Imparatie Crestina, ingaduita de Dumnezeu cand conditiile au fost prielnice, demne de astfel de imparatie , ca o Icoana a Imparatiei celei Vesnice. Arhietipul acesta este surprins, de exemplu, in pictura exterioara a manastirilor moldave (si mai putin in manualele de scoli teologice), unde asediul Constantinopolului, ca arhietip al Imparatiei Crestine, este pictat in randul altor scene arhietipale din istoria mantuiri (Facerea Lumii, Izgonirea lui Adam din Rai, Nasterea lui Hristos, Inaltarea, Pogorarea Duhului Sfant). Moldova Sfantului Stefan este astfel de materializare in timp, in imanent, in istorie a arhietipului transcendent a Imparatiei Crestine, de asta este si Sfant Voievod. Stefan nu e sfant pentru ca a zidit manastiri frumoase, ci pentru ca a zidit manastiri cand altul ar fi construit armate. E sfant pentru ca a intarit Tara duhovniceste, punand-o in mana lui Dumnezeu. Bineinteles ca atunci cand era atacat raspundea cu sabia si ca se faceau varsari de sange.
Legiunea Arhanghelului Mihail isi propunea peste timp restaurarea ordinii crestine in lume, o noua incercare de intrupare a arhietipului Imparatiei Crestine.
Codreanu afirma ca scopul unui neam nu e viata ci Invierea. Aceasta era “biruinta legionara”, termen privit azi cu suspiciune dupa decenii de propaganda denigratoare, de reeducare hulitoare fata de marile personalitati ale Miscarii Legionare.
Dar acest arhietip al Imparatiei Crestine este vesnic asediat, precum este ilustrat si in frescele moldave, si de aceasta data dusmanii erau pe dinlauntrul cetatii mai multi decat pe dinafara. Atacurile dusmanilor ordinii crestine au facut sa curga valuri de sange din randul legionarilor, dar au fost si din randul lor victime, ca in orice razboi. In final “Tarigradul” romanesc a cazut, instaurandu-se bolsevismul iudeo-masonic, care i-a intemnitat pe oponenti, incercand nu sa-i ucida, ci sa-i pangareasca sufleteste prin torturi demonice prin temnite si restrictii intinse pe zeci de ani.
Biruinta legionara inseamna invierea neamului, a tuturor romanilor, inseamna increstinarea tuturor aspectelor vietii, de la industrie si economie la comunicarea interumana, de la relatiile de servici si mass-media, la politica externa, de la agricultura si energetica la discursul si practica politica.
Nu trebuie sa se imbrace toti in verde cu diagonala, ci in cinste, credinta, omenie, dreptate, minte treaza, curaj, mila, harnicie, adevar, seriozitate, spirit de jertfa, unitate, responsabilitate, altruism, disponibilitate, punctualitate, profesionalism spre slava lui Dumnezeu si a Neamului Romanesc.

Iulian Popescu spunea...

Dar cine este, domniilor, acest Feodorovici care judeca el pe toata lumea care este si care nu este crestin ortodox? Iar acest Platon cum isi permite el sa scuipe din America pe idealul si pe mormintele unei intregi generatii care a suferit si s-a jerfit cu miile si cu zecile de mii? Fac oameni si greseli, au oamenii si pacate, dar cine pe cine judeca?

Anonim spunea...

off-topic

Doamne ajuta,

Te rog sa popularizezi pe blogul tau cazul unui bebelus bolnav, Marian Teofan, al carui caz a aparut pe 22 februarie la Antena 1, la Observator.

Cont RON BRD
RO53BRDE240SV65357502400
Banca BRD Iasi - Agentia Poitiers
Titular: Grierosu Vasile Razvan
(tatal copilului este preot)

Cont EURO BRD
RO12BRDE240SV76503622400
Banca BRD Iasi - Agentia Poitiers
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Grierosu Vasile Razvan

Numarul pentru donatii prin Romtelecom este 0900.900.086 si costul unui apel este 6 Euro.

http://bebemarian.wordpress.com/
http://www.youtube.com/watch?v=RjJe1_Yk_SE&feature=player_embedded#at=19

Unknown spunea...

@ toti cei care au incercat sa posteze comentarii zilele astea:

Iertati-ma, am fost plecat intr-o delegatie prin satele din Ardeal si n-am avut acces la internet decit o singura data. Asa ca am dat drumul la toate comentariile abia in aceasta seara, cind m-am intors.

@ anonim, 11 martie, 8.50:

Eu tocmai am incercat sa demonstrez ca nu e o incompatibilitate intre a fi legionar si crestin. Gafencu a murit crestin, dar si legionar. El nu s-a dezis niciodata de Miscare. Ca a fi crestin e mult mai mult decit a fi legionar, cred ca e limpede pentru toata lumea.

@ anonim, 10 martie 2011, 14:08;

Ce vorbe le-am pus in gura?

Anonim spunea...

Domnule Claudiu Tarziu, nu stiu de ce imi permit ma bag in discutie intre atatea nume mari, dar tocmai pentru ca va respect o fac.

Regimurile totalitare ale ultimului secol au inceput, la origine, prin miscari in general pasnice si cu idei uneori chiar simpatizabile. In fond asa au si reusit sa ajunga in prim-planul vietii politice. Totalitarismul de dreapta si cel de stanga (nazismul si comunismul sa zicem) au beneficiat de un masiv suport popular. Ambele ideologii au prins la oameni. Sigur ca probabil putini din cei ce l-au votat pe Hitler si-ar fi imaginat vreodata ce va urma, dupa cum la fel de putini din cei ce au luptat in revolutia rusa si in razboiul civil s-ar fi gandit ca vor muri tot ei prin lagarele tovarasilor. Ambele idei au parut bune pentru unii si nu erau putini. Pe de alta parte, bolsevicii si-au eliminat aproape din start opozitia si nu putem decat sa banuim cum ar fi aratat un URSS mensevic. Nu toti cei ce au facut revolutia rusa au mainile la fel de patate.

Ceea ce vreau sa arat e ca in miscarile reformatoare „radicale” mereu se pleaca de la „o idee buna” care „prinde” oameni de calibru diferit, cu intentii diferite si cu capacitati diferite de a urmari „ideea”. Unii, desi idealisti sinceri, sunt dispusi sa ucida, sa se ucida, sa calce pe oricine in picioare. Altii urmaresc doar interesul personal mai mult sau mai putin meschin. Mereu au existat si sustinatori pasnici, poate chiar majoritari la inceput. Problema e cina pune mana pe miscare. Si un idealist dispus sa ucida face cat 100 de pacifisti. Si un om fara scrupule cat 1000 de idealisti. Ca in Ferma Animalelor.( Sa nu uitam ca Orwell a luptat in razboiul civil din Spania).

A avut Miscarea Legionara premisele unui regim totalitar? Asta e intrebarea. Poate ca da poate ca nu. Eu cred ca da, cam pornise pe drumul asta. Binele nu se face cu forta. Doar totusi nu putem decat sa ne imaginam. Eu as zice: sa ne fereasca Dumnezeu de un regim totalitar ortodox. Ca una e sa te schingiuiasca ateul si alta sa te impuste unul cu crucea la gat si cu icoana pe perete. Pe ateu il intelegi parca mai bine. De fapt astea si socheaza la ML: asocierea Ortodoxiei cu pistolul. Si, cum se zice: o picătură de otravă poate strica un lac întreg.

Nimeni nu poate judeca „crestinismul” unei persoane decat numai Bunul Dumnezeu. Dar parca sunt persoane si persoane, nu?

Si totusi, cum de Gandhi a reusit cu pace? Nici macar nu era crestin.

Anonim spunea...

După cum bolşevicii afirmau că numai şi numai ei reprezintă stânga (iar ceilalţi sunt tovarăşi de drum) se pare că acum unii de se dau drept legionari afirmă că numai şi numai ei sunt Dreapta iar ceilalţiii.
IORGA NU A FOST LEGIONAR. CRAINIC NU A FOST LEGIONAR. În general cei de la Gândirea nu au fost legionari. Chiar dacă au împărtăşit idei comune, chiar dacă au suferit împreună (inclusiv cu ţărănişti, liberali, social-democraţi). De aceea nu veţi înţelege NICIODATĂ de ce, după ce au ieşti din închisori, mulţi au sprijinit măsurile lui Dej şi Ceauşescu de independenţă antisovietică.
Mizerabilu'

DUMITRU spunea...

Ma bucur f. mult de acest material foarte important ,pt. a fi cunoscut cat mai repede ,de poporul ,si binenteles ADEVARUL ADEVARAT ,ce inseamna ORTODOXIA /DREAPTA CREDINTA care acele generatii ,au luptat pana la moarte stiind ce va sa fie cu SOARTA ROMANIEI ,care sa adeverit in totalitate ,de ceace au prevazut toate elitele inteligente de atunci ,dar si slujitorii bisericii ,bunului DUMNEZEU . Se stie f. clar ca ,slujitorii bisericii si toti sfintii parinti ,au pe DUHUL SFANT alaturi aproape tot timpul ,iar ei au o gandire si vedere f. diferita fata de noi mirenii ,acest lucru nu puteau intelege niciodata comunistii ,fiind atei ?.Deci ideologia lor fiind DREAPTA si pe placul bunului DUMNEZEU ,ei fiind f. multi imbunatatiti duhovniceste prin credinta lor f. mare ,dar nu ceva exagerat ,ci normala ca un adevarat crestin ,pt. ca asa este ORTODOXIA noastra ,atat de puternica si valoroasa ,daca urmam randuielile ei toate ,macar minimul ce/L scris pe calendarul nostru ,crestin . Astazi in Europa se duce o LIPSA/CRIZA enorma de ''ALUATUL'' ADEVARAT CRESTIN ,ei aveau acest lucru in acele timpuri ,exista un mare echilibru in societate ,decat urma introducerea lui/ A ideologiei ?/ , si va dati seama ce societate se putea naste ,avad omul aproape pe bunul DUMNEZEU ?. .Deci intr/un CUVANT poporul nostru fara DREAPTA CREDINTA ,nu poate face nimic ,nu se poate zidi o societate sanatoasa si dreapta ,decat intorcandu/se inapoi la ideologia lor .Nationalismul dar fara discriminarii ,ca este impotriva lui DUMNEZEU si crestinismului , poporul va fi pedepsit ,va ''ESUA TOTUL''si nu se va realiza nimic ,ba mai RAU poate fi o f. mare sminteala in popor ,cu pierdere de sange ,in ZADAR ? ,daca chiar vom ajunge sa ne UNIM si sa vrem cu adevarat cu o ''VOINTA MARE'' sa cladim noi aceasta generatie cu ajutorul lui DUMNEZEU ,ceace nu au putut ei, dar fara A se produce ceva ne crestineste , vorbind in nr. f. mare si f. serioase probleme cu omoruri ,ceace nu permite religia noastra crestina ,deci trebuie evitat f. multe , si fara ajutorul oamenilor bisericii /PASTORII IMPREUNA ?/,asa cum au avut si C. Z.CODREANUL,nu se poate biruii dusmanii vazuti si nevazuti ,deloc usor ,s/au chiar deloc rezultat !?.DOMNUL DUMNEZEU , SA LUMINEZE POPORUL CU CATI MAI MULTI .AMIN !

Bloggoslovul spunea...

Mizerabilul tot mizerabil, de!

Daniel spunea...

De ce trebuia sa depui un juramant ca sa devii legionar? Nu a spus Iisus sa nu juram?

Anonim spunea...

Stau si ma-ntreb daca exista premisele vreunei initiative umane si care sa nu contina intrinsec tendinta totalitara.
Cat despre exemplul cu Ghandi, lasand la o parte introducerea in discutie a unei filosofii de viata ce nu are nicio legatura cu mantuirea crestina, poate ne aducem aminte partile nevazute ale acestui fost conducator (dormitul alaturi de tinere virgine, etc.)
Pe de alta parte, nici Green Peace nu are pistoale.

Cu toate ca d-nii Codrescu si Tarziu au vorbit tot timpul echilibrat si in contextul vremii (de atunci si de acum) despre ML, observ o frenezie extraordinara in a deturna tot timpul discutia si de a o emfaza mai mult decat este necesar.
Si asta este tot un tip de totalitarism.

Si la urma urmei cred ca Stefan si-ar fi luat si mitraliere, daca ar fi fost inventate pe atunci.(evident dl. Cristoiu are alte pareri)
Iar praful de pusca parca este un pic ... budhist. Dar numai un pic, asa ca o picatura.

"Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor".

Cine cauta atunci sa duca in robie (si a si dus) si pe cine ?

Iar ultra-condamnatul pact Ribbentrop-Molotov mai exista si in ziua de azi "in force" pentru romani.
Iar despre ... Emil Constantinescu nu vorbeste nimeni , decat niste bieti cetateni de prin Ucraina, mai ales din 1997 incoace.
Si EC nu a fost legionar atata timp cat a fost secretar de partid comunist. Poate s-o fi facut acum. Depinde in ce "echipa".

Ideea de baza , pragmatica de data asta, este insa alta.
Daca nu reusim sa distrugem fibra crestina a acestei miscari (prin "foarte destepti"), macar sa o caricaturizam prin indivizi gen Roncea. ("idioti utili", cum spunea d-nul Codrescu)

Si apoi Codreanu a fost ..."un romantic", ne asigura Ion Cristoiu. Si nu are nici el pistol.

In schimb toata lumea are interese.
Numai noi astia mai "legionarii" avem daune.
Si daca tot credem in viata vesnica, ce dracu mai vrem pe aici ?
Ce vrem noi ... chiar nu este clar.
Dar ce vor altii este evident.
Ne-a spus-o madam Zoe Petre cand l-a intrebat pe OH la TVR 1, in direct : "Ce cauta versurile unui legionar (RG) pe coperta cartii dvs ?".
"Trezeste-te Gheorghe ..."

Sau "Desteapta-te romane ..." , la fel de "legionar", nu-i asa ?
Auzi 'mneata : "...acum ori niciodata ...".

Dar daca vom crede precum Gandhi ca ne vom reincarna, poate vom lasa ... pistoalele.
Oricum, ne vor trebui virgine, ori aici ori "in cer", ca la musulmani.
Si daca votam legea prostitutiei, nu stiu zau ce-o sa ne facem.
O sa dezincriminam pedofilia, daca este liber consimtita, nu-i asa ?
Ce ? Confucius nu este "produsul" unui tata de 71 de ani si al unei mame de 17 ?

G'Cousin

Anonim spunea...

@Anonimul de la 15:25

Hai sa nu ne amagim cu pistoalele si mitralierele alea, nici cu voievozii. Omuciderea nu are treaba cu ortodoxia. In orice caz cu siguranta nu sfintenia. Nici in legitima aparare nu ai voie sa ucizi. Ai voie doar sa aperi pe cel slab. Si atunci esti considerat in pacat. De asta soldatii cand se intorc de pe front sunt opriti de la Sfanta Impartasanie, de asta preotii nu au voie sa lupte in razboaie. Sunt sfinti militari in calendar, dar sunt sfinti mucenici, nu ca au taiat capete la unii si la altii.

Si exemplul lui Gandhi era unul spre trezire. Evident ca Gandhi nu e ortodox. Dar a propus o miscare reformatoare pasnica si si reusit-o. Oare de ce cei zisi „cu Crucea in frunte” au avut nevoie sa puna mana pe bata?

Si-l imagineaza cineva pe Sf. Siluan calare pe tanc? Sau pe Apostoli ducand un razboi de guerila? Sau pe parintele Staniloae punand o bomba sub Ceausescu? Oare nu toti mucenicii nu s-au dus spre taiere ca niste mielusei?

„Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.”Isaia 53:7

Eu nu cred ca trebuie sa vorbim de ortodoxia ML ci de ortodoxia fiecaruia in parte. Cu siguranta cei mai multi au fost sinceri in credinta lor si chiar si dintre cei ce au gresit la un moment dat. Dar sinceritatea nu e niciodata temeiul adevarului ideilor.

Departe gandul sa fac exegeza pe Mircea Platon. Desi a fost cam ironic, in fond ceea ce vrea sa zica e ca ML a fost o ortodoxie prost inteleasa si prost aplicata, si o ortodoxie ce o ia pe langa nu mai e ortodoxie. Si trebuie spus lucrul asta ca sa nu se mai repete.

Probabil pe oricine crestin mai ravnitor l-a incantat la un moment dat perspectiva eroica din ML dupa cum incanta si imaginea statului ortodox bizantin, dar sa nu ne amagim fratilor: Masura barbatului desavarsit este masura lui Hristos si nu masura lui Simon Petru cel ce a scos sabia sa ucida pe vanzatori.

Anonim spunea...

@18:54
Eu ce am avut de spus am spus. Nu tin deloc sa am ultimul cuvant. Pentru ceea ce ati postat (grabit si "smerit") am un citat perfect ortodox (este al unui Sfant Parinte).
Ba chiar mai multe.
Va urez sa aveti dreptate !
Lasati-ma sa ma indoiesc.
Poate ati convins pe cineva.

Sa fiti iubit si fara frica :-)

Totusi ...
... G'Cousin
P.S. Ganditi-va de unde va vine atata patima in a vrea sa aveti dreptate cu orice pret. Ca si MP, AR si GF.
Mai ales acum.

Anonim spunea...

bravo frate , adevarul in numele lui Hristos pana la capat , dintre fostii legionari care au murit martirizati in inchisori si cei care ii critica eu spun ca primii sunt oamenii lui Dumnezeu , si cu ei as vrea sa fiu in viata vesnica , nu cu lasii care astazi au facut ce au facut din Romania , sa nu fim prostiti aiurea , aceia au fost vitejii , acestia sunt slugarnicii . Amin .