Puterea votului

Văd că dezamăgirea duce la resemnare în cazul multora. Și a început să circule ideea că votul oricum nu contează, că dacă s-ar putea schimba ceva prin vot, atunci votul ar fi desființat. Ei bine, dragilor, vă contrazic.

Uneori votul schimbă mai mult decît credem. Am un exemplu: Adrian Năstase a ajuns în pușcărie pentru că în 2004 l-am trimis acasă. Prin vot. Dacă ar fi devenit președinte, nici el, nici Hrebenciuc, nici Voiculescu, nici Vîntu, nici Patriciu, nici toți ceilalți mafioți de talie internațională nu ar fi avut probleme cu justiția, iar România s-ar afla acum cu încă 20 de ani în urmă.

Alt exemplu, de altă anvergură, dar pe același principiu: Dumitru Sechelariu, fostul primar al Bacăului, atotputernic la sfîrșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, care impunea oameni în guvern într-o vreme, a ajuns la pușcărie și ulterior nu și-a mai revenit, pînă cînd a murit de inimă rea. Tot în urma unui vot prin care a pierdut principala sursă de putere, primăria orașului.

Știți ce leagă cele două cazuri? Aroganța infinită a personajelor. Se credeau zei și ne tratau cu dispreț. Disprețul lor a provocat votul contra lor. Disprețul dureros a provocat o reacție, prin vot. Nu adversarii lor au cîștigat, ci ei au pierdut. Prin vot. Așa că să nu mai aud că votul nu contează. Ne vedem în turul doi, pentru a-l trimite pe micul plagiator arogant, Ponta, acasă și, poate, la pușcărie!